TSH Hormonul de stimulare tiroidiana

Analize medicale

Laboratorul Synevo

 

Informatii generale

Hormonul de stimulare tiroidiana (TSH, tirotropina) se formeaza in celulele bazofile ale hipofizei anterioare si are o secventa secretorie circadiana controlata de hormonul eliberator de TSH (TRH) produs de hipotalamus. Eliberarea hipofizara de TSH constituie mecanismul central de reglare pentru actiunea biologica a hormonilor tiroidieni. TSH are o actiune stimulatorie asupra formarii si secretiei hormonilor tiroidieni, precum si o actiune proliferativa1;2.

Determinarea TSH reprezinta testul initial in diagnosticul afectiunilor tiroidiene. Chiar si mici modificari in concentratia hormonilor tiroidieni vor determina modificari in sens invers (mult mai pronuntate) ale concentratiei de TSH. Prin urmare TSH reprezinta un parametru foarte specific si sensibil pentru controlul functiei tiroidiene, dar si pentru detectarea si excluderea unor afectiuni ale axului hipotalamo-hipofizo-tiroidian1;3;4.

Nivelul de TSH este crescut in hipotiroidismul primar (tiroidian) fiind cel mai sensibil test in aceasta afectiune. Daca exista semne clare de hipotiroidism, dar nivelul de TSH nu este crescut se suspecteaza un hipotiroidism secundar in cadrul unui hipopituitarism. Valori scazute se intalnesc in hipertiroidism. Dozarea TSH este utila in monitorizarea tratamentului la pacientii hipotiroidieni: valori scazute se intalnesc in cazul dozelor excesive de hormoni tiroidieni de substitutie. Valorile normale de TSH indica un tratament echilibrat1;4.

Recomandari pentru determinarea TSH – diagnosticul afectiunilor tiroidiene, diagnosticul diferential al afectiunilor axului hipotalamo-hipofizo-tiroidian.

Pregatire pacient – à jeun (pe nemancate)5; nu se recolteaza sange pentru determinarea TSH dupa punctie bioptica tiroidiana recenta, nici dupa un act chirurgical la nivelul tiroidei.

Exista o variatie diurna a nivelului TSH: nivelul maxim este la ora 23.

La nou nascut recoltarea se face la 3-7 zile dupa nastere5.

Specimen recoltat – sange venos5.

Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator5.

Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare; se lucreaza serul proaspat; daca acest lucru nu este posibil, serul se pastreaza la 2-8°C sau la -20°C5.

Volum proba – minim 0.5 mL ser5.

Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat5.

Stabilitate proba – 7 zile la 2-8°C; 1 luna la -20°C; nu decongelati/recongelati5.

Metoda – imunochimica cu detectie prin electrochemiluminiscenta (ECLIA)5.

Valori de referinta5

Varsta

Valori de referinta (μUI/ML)

0-3 zile

5.17-14.6

4 zile- 2luni

0.43-16.1

2-12 luni

0.62-8.05

2-6 ani

0.54-4.53

7-11 ani

0.66-4.14

12-19 ani

0.53-3.59

Adult

0.27-4.20

Pe parcursul sarcinii gravidele prezinta o tendinta de scadere usoara a concentratiilor de TSH:

– trimestrul I: 0.33-4.59 µUI/mL;

– trimestrul II: 0.35-4.10 µUI/mL;

– trimestrul III: 0.21-3.15 µUI/mL.

Factor de conversie: µUI/mL = mUI/L..

Limita de detectie – 0.005 μUI/mL5.

Limite si interferente

Aproximativ 3% din femeile gravide prezinta niveluri marcat scazute sau nedetectabile de TSH, ca urmare a concentratiilor crescute de HCG.

In hipotiroidismul secundar (central) pot fi intalnite valori normale de TSH, dar activitatea sa biologica este scazuta.

La pacientii spitalizati frecventa supresiei TSH este de doua ori mai mare la cei cu afectiuni non-tiroidiene decat supresia TSH determinata de hipertiroidism.

  • Medicamente

Cresteri: agenti radiologici, amiodarona, atenolol, calcitonina, carbamazepina, clorpromazin, clomifen, estrogeni conjugati, fenitoin, iodura de potasiu, L-tiroxina, litiu, lovastatin, metimazol, metoclopramid, morfina, prazosin, prednison, propranolol, rifampicina, sumatriptan, tamoxifen, TRH (thyrotropin releasing hormone)5.

Scaderi: bromocriptina, carbamazepin, corticosteroizi, ciproheptadin, dopamina, heparina, (administrare i.v.; nivelul de heparina din lichidul de hemodializa este suficient pentru a produce interferente), levodopa, metergolin, fentolamina, somatostatin, tiroxina5.

  • Interferente analitice

Pot produce interferente cu unele componente ale kit-ului si conduce la rezultate neconcludente urmatoarele:

– tratamentul cu biotina in doze mari (>5 mg/zi); de aceea se recomanda ca recoltarea de sange sa se faca dupa minimum 8 ore de la ultima administrare;

– titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidina si anti-ruteniu;

– anticorpii monoclonali proveniti de la soarece administrati la unii pacienti in scop diagnostic sau terapeutic5.

Bibliografie

  1. Henry John Bernard. Evaluation of endocrine function. In Clinical Diagnosis and Management by Laboratory Methods. ASM Press, USA, 20 Ed., 1998, 310-311.
  2. Ion Teodorescu Exarcu. Adenohipofiza. In Fiziologia si fiziopatologia sistemului endocrin. Editura Medicala, Romania, Ed. 1989, 216-236.
  3. Ion Teodorescu Exarcu. Fiziopatologia tirostimulinei. In Fiziologia si fiziopatologia sistemului endocrin. Editura Medicala, Romania, Ed. 1989; 311-314.
  4. Jacques Wallach. Afectiuni endocrine. In Interpretarea testelor de diagnostic. Editura Stiintelor Medicale, Romania, Ed. 7, 2001; 760-763.
  5. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog