Spermograma

Analize medicale

Laboratorul Synevo

Spermograma este o examinare simplă şi extrem de utilă pentru explorarea funcţiei testiculului. Spermograma reprezintă examinarea macroscopică şi microscopică a spermei eliberată în urma unei ejaculări.

Recoltarea spermei se poate face prin două metode:

  • masturbarea – cea mai recomandată. Se efectuează după o perioadă de abstinenţă sexuală de 3-4 zile (dar nu mai mult de 7 zile pentru a evita moartea spermatozoizilor). Se recoltează într-un recipient steril. Recoltarea în prezervativ nu este recomandată deoarece prezervativele obişnuite conţin substanţe spermicide care imobilizează sau chiar dezintegrează spermatozoizii.
  • contactul sexual întrerupt se recomandă la cei ce refuză, din motive religioase sau psihologice masturbarea. Dezavantajele constau în contaminarea cu celule vaginale, floră vaginală şi leucocite care modifică mobilitatea spermatozoizilor.

Există situaţii care pot modifica temporar spermograma: sindrom febril prelungit (> 38 grade Celsius), stres fizic sau psihic, stări carenţiale, administrare cronică sau intensivă de medicamente. Aceste situaţii trebuie aduse la cunoştinţa medicului curant sau medicului de laborator care efectuează această analiză.

Numărul de spermatozoizi considerat compatibil cu fecunditatea a variat de la 80 de milioane/ml (Moeneh, 1930) la 20 de milioane/ml (articolele actuale). În funcţie de perioada de abstinenţă la un singur subiect pot exista variaţii de 15-80 milioane/ml.

În afara numărului de spermatozoizi se mai urmăreşte mobilitatea şi morfologia acestora. Mobilitatea spermatozoizilor se urmăreşte la 30 minute, 60 minute şi 180 minute după recoltare. Există situaţii în care numărul spermatozoizilor este normal, dar mobilitatea acestora este prea scăzută sau absentă, situaţii care fac improbabilă înaintarea spermatozoizilor spre ovul pentru a fi posibilă fecundarea. În unele cazuri se urmăreşte mobilitatea spermatozoizilor şi la 24 ore după recoltare (păstrarea spermei se face la termostat la 37 grade Celsius). Morfologia spermatozoizilor este şi ea importantă deoarece unele cazuri de infertilitate sunt date de anomalii ale spermatozoizilor (cap prea mic sau prea mare, coadă dublă, cap dublu, spermatozoizi imaturi) care astfel nu sunt apţi pentru a fecunda ovulul chiar dacă numărul spermatozoizilor este normal.

În funcţie de necesităţi se mai pot face analize biochimice, imunologice şi bacteriologice ale spermei.

Rezultatele spermogramei ne vor aduce informaţii referitoare la fertilitatea masculină.

Spermograma modificată

O spermogramă care prezintă diferite modificări ne va orienta spre alte analize care să elucideze cauzele şi gradul infertilităţii masculine. În continuare se pot face determinări hormonale:

  • dozare de hormoni testiculari (testosteron, testoteron liber), DHEA-S (dehidroepiandrosteron sulfat), SHBG (proteina care leagă hormonii sexuali).
  • dozare de FSH (hormon foliculostimulant) şi LH (hormon luteinizant). Ambii hormoni sunt produşi de hipofiză şi stimulează activitatea celulelor testiculare şi producţia de spermatozoizi.
  • dozarea de Prolactină (tot un hormon hipofizar) a cărui producţie în exces (hiperprolactinemiile) determină o scădere a hormonilor testiculari şi a producţiei de spermatozoizi, iar în cazurile mai avansate pot apare şi tulburări de dinamică sexuală, până la impotenţă.

Dacă valorile hormonale sunt normale se pot face în continuare determinări imunologice, în special dozarea anticorpilor antispermatozoizi. Există cazuri în care organismul poate produce anticorpi împotriva propriilor spermatozoizi ceea ce poate determina distrugerea sau imobilizarea spermatozoizilor.

spermogramă normală ne va îndrepta atenţia asupra analizelor pentru fertilitatea feminină care sunt mai numeroase şi mai complexe.

Informaţii generale
Sperma este un produs complex la formarea căruia contribuie întregul tract reproductiv al bărbatului: testicule, epididime, canale deferente, vezicule seminale, prostata şi glandele bulbo-uretrale. Lichidul spermatic este constituit din două părţi distincte: plasma seminală (rezultată în special din secreţia prostatei, veziculelor seminale şi glandelor bulbouretrale) şi elementele figurate (spermatozoizii şi/sau celulele germinale provenite din testicul).
Testiculele produc spermatozoizii (care reprezintă aproximativ 5% din volumul spermei). Spermatozoizii sunt stocaţi în porţiunea ampulară a ductelor deferente până la eliberarea lor în procesul de ejaculare. Aici spermatozoizii sunt metabolic inactivi datorită mediului acid şi a aportului scăzut de oxigen. S-a estimat că în această zonă spermatozoizii pot supravieţui aproximativ o lună1;5;6.
Veziculele seminale produc aproximativ 60% din volumul spermei. Acest lichid vâscos cu pH neutru sau uşor alcalin este galben sau intens pigmentat ca rezultat al conţinutului mare în flavone care sunt responsabile de fluorescenţa în lumina ultravioletă. Aici se află şi originea fructozei, care constituie substratul energetic necesar mobilităţii spermatozoizilor1;6.
Prostata contribuie în proporţie de 20% la formarea spermei. Acest lichid lăptos secretat de prostată este uşor acid (pH=6,5) datorită acidului citric. Secreţia prostatică mai este bogată în fosfatază acidă şi enzime proteolitice responsabile de coagularea şi lichefierea spermei1;6.

Epididimele, ductele deferente, glandele bulbouretrale şi glandele uretrale contribuie cu 10-15% la formarea spermei, fără a se cunoaşte semnificaţia biochimică. Epididimul secretă mai multe proteine cu rol în capacitatea de fertilizare a spermei1;5;6.

Recomandări pentru efectuarea spermogramei
– diagnosticul infertilităţii masculine (incluzând azoospermia, oligozoospermia, astenozoospermia, teratozoospermia), aprecierea rezultatului vasectomiei, diagnosticul hematospermiei, aprecierea efectelor parotiditei epidemice (apăruta la adolescenţi sau adulţi) asupra ţesutului spermatogen, efectele criptorhidiei şi varicocelului asupra spermatogenezei2;5;6.

Pregătire pacient
Pacientul :
– va avea o perioadă de abstinenţă sexuală de 3-5 zile7;
– nu va folosi prezervativ pentru recoltare;
– cu o 1 săptămână înainte de recoltare va opri medicaţia în curs, daca acest lucru este posibil4.

Specimen recoltat – spermă.
Pentru o apreciere corectă a fertilităţii se recomandă 3 sau mai multe determinări în decurs de 2-3 luni4.
Rezultate concludente se obţin în urma recoltării prin masturbare. Daca din motive psihologice sau religioase această metodă nu este accesibilă se acceptă şi proba recoltată prin metoda contactului sexual întrerupt3.

Recipient de recoltare – recipient de unică folosinţă, steril4.

Cantitate recoltată – toată cantitatea emisă4.

Cauze de respingere a probei – specimen care nu a fost transportat la laborator în max. 30 de minute; specimen care a fost transportat la laborator la o temperatură diferită de 37°C.

Prelucrare necesară după recoltare
Sperma se examinează la max. 20 min după emisie, pentru a putea aprecia timpul de lichefiere. Dacă se renunţă la acest punct, examinarea se poate face la max. 3 ore de la emisie.
Până la lichefiere ori până la examinare sperma se menţine la 37°C.
După lichefiere, sperma se examinează în camera de numărat Burker Türk pentru aprecierea numărului de spermatozoizi. Pentru aprecierea mobilităţii şi a morfologiei acestora se va face examinarea între lamă şi lamelă. Dacă mobilitatea spermatozoizilor este mai mică de 50% se va folosi tehnica eozină-nigrozină pentru aprecierea viabilităţii. O viabilitate normală necesita teste suplimentare care să elucideze substratul mobilităţii reduse (determinarea fructozei, a anticorpilor Ig A din spermă şi a anticorpilor antispermatozoizi din ser)7.
După 24 ore de la emisie, se apreciază numărul spermatozoizilor care mai sunt încă mobili. În acest interval de timp, sperma se menţine la 37°C4.

Stabilitate probă – 3 ore la 37°C. Nu se păstrează la o temperatura diferita de 37°C4.

Metodă – examinare macroscopică şi microscopică a spermei 3;4;5;7. Pentru aprecierea viabilităţii se face coloraţia eozină-nigrozină. Determinările biochimice (determinarea fructozei) şi imunologice (determinarea anticorpilor antispermatozoizi tip Ig A din spermă) se vor face în caz de necesitate4.

Valori de referinţă3;4;5;7.

Tip

Valoare

Volum spermă

2-5 mL

Aspect spermă

Normal

Timp de fluidificare completă

0-30 min.

pH spermă

7.12-8

Număr spermatozoizi

20-120 mil./mL

Spematozoizi mobilitate normală

60-100 %

Spermatozoizi mobilitate redusă

0-40 %

Spermatozoizi imobili

0-10%

Spermatozoizi aspect normal

70-100%

Spermatozoizi forme aberante

0-30%

Spermatozoizi viabili

80-100%

O clasificare acceptată a mobilităţii este cea pe tipuri de mobilitate:
– tip “a”: mobilitate rapidă, cu bătăi ale cozii în fascicul strâmt, însoţite de mişcări laterale ale capului, permiţând o progresie în linie dreaptă;
– tip “b”: cu mişcări ale cozii, dar fără mişcări ale capului, fără deplasare în linie dreaptă sau cu deplasare rectilinie, dar lentă;
– tip “c”: vibraţii frenetice şi anarhice determinând doar mişcări pe loc;
– tip “d”: spermatozoizi imobili, adesea confundaţi ca cei morţi8.
În cazul Laboratorului Synevo raportarea se face doar pe cele trei tipuri de mobilitate menţionate în tabel (tipul “a” şi tipul “b” fiind menţionaţi la spermatozoizii cu mobilitate normală).
În cazul în care formele aberante de spermatozoizi depăşesc 10% se vor menţiona modificările morfologice ale acestora şi proporţia în care aceştia apar.

Limite şi interferenţe
Transportarea spermei de la domiciliu la laborator :
– face puţin probabila aprecierea corecta a timpului de fluidificare sau de lichefiere4;7.
– poate afecta mobilitatea spermatozoizilor, prin expunere la o temperatura diferita de 37°C4.
• Medicamente care influenţează negativ determinarea: azathioprin, cimetidină, ciclofosfamidă, estrogeni, fluoximesterone, ketoconazol, methotrexate, metiltestosteron, nitrofurantoin (efect tranzitoriu), carmustin, procarbazină, sulfasalazină, vincristină4.

Bibliografie

  1. Exarcu, I.Teodorescu. 1989. Testiculul. În Fiziologia şi fiziopatologia sistemului endocrin, 934-954.
    2. Exarcu, I.Teodorescu. 1989. Fiziopatologia testiculului. În Fiziologia şi fiziopatologia sistemului endocrin, 956-981.
    3. Henry, John Bernard. 1998. Seminal fluid. In Clinical Diagnosis and Management by Laboratory Methods, 516-522.
    4. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2006. Ref Type: Catalog
    5. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. www.labcorp.com 2006.Ref Type: Internet Communication
    6. Wallach Jaques. 2001. Afectiuni endocrine. În Interpretarea testelor de diagnostic, 883-885.
    7. Kvist U.; Bjorndahl L. 2002. Manual on basic semen analysis, 5-24

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *