Osteocalcin

Analize medicale

Laborator Synevo

 

Informatii generale 

Osteocalcinul (denumit si proteina G1a a osului) – principala proteina necolagenica a tesutului osos – este produs exclusiv de osteoblaste, de aceea este un marker relevant al procesului de formare osoasa. Are o greutate moleculara de aproximativ 5800 daltoni si este alcatuit din 49 aminoacizi, ce includ trei resturi de acid gama-carboxiglutamic. Este specific osului si dentinei, iar sinteza sa implica prezenta vitaminelor K si D3. O parte din osteocalcin este eliberat in sange, iar restul (peste 80%) intra in componenta matricei osoase alaturi de colagen2;4;6. Osteocalcinul are rol in mineralizarea osoasa unde, datorita afinitatii sale deosebite pentru calciu, ar putea constitui situsul depunerii cristalelor de hidroxiapatita8.

In circulatie sunt prezente atat osteocalcinul intact (49 aminoacizi) cat si fragmentul mare N-MID (43 aminoacizi). Osteocalcinul intact este instabil datorita clivajului proteazic intre aminoacizii 43 si 44, in timp ce fragmentul N-MID rezultat in urma clivajului este mult mai stabil5. Osteocalcinul este metabolizat in principal in rinichi si mai putin la nivel hepatic; are un timp de injumatatire de aproximativ 5 minute8

Nivelurile de osteocalcin sunt influentate de varsta (perioada de crestere rapida), sex (mai mari la barbati) si cresc o data cu instalarea menopauzei2.

Valori crescute ale osteocalcinului se inregistreaza in afectiuni insotite de cresterea turn-over-ului osos8.

Recomandari pentru determinarea osteocalcinului – osteoporoza: monitorizarea terapiei antiresorbtive (tratament de substitutie hormonala, bifosfonati, calcitonina, modulatori selectivi ai receptorilor de estrogeni) si estimarea riscului de fracturi;evaluarea altor afectiuni osoase (inclusiv procese maligne)1;6;7.

Pregatire pacient – à jeun5.

Specimen recoltat – sange venos5.

Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator5.

Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare5.

Volum proba – minim 0.5 mL ser5.

Cauze de respingere a probei – specimen hemolizat5.

Stabilitate proba – serul separat este stabil 8 ore la temperatura camerei; 3 zile la 2-8°C;1 luna la -20°C; se va evita decongelarea/recongelarea5.

Metoda – imunochimica cu detectie prin electrochemiluminiscenta (ECLIA); testul foloseste 2 anticorpi monoclonaliindreptati impotriva epitopilor de pe fragmentul N-MID si de pe fragmentul N-terminal; sunt detectati astfel atat fragmentul N-MID stabil cat si osteocalcinul ramas intact; astfel, testul nu este dependent de fragmentul C-terminal (aminoacizii 43-49) al moleculei de osteocalcin, asigurand determinari constante in conditii de rutina5;7.

Valori de referinta

Femei:

– premenopauza: 11-43 ng/mL

– postmenopauza (fara tratament hormonal de substitutie): 15-46 ng/mL

Barbati:

– 18-30 ani: 24-70 ng/mL

– 30-50 ani: 14-42 ng/mL

– >50 ani: 14-46 ng/mL5.

Limita de detectie – 0.5 ng/mL5.

Interpretarea rezultatelor

Cresteri

• hiperparatiroidism, • acromegalie, • fracturi (conditii asociate cu un turnover osos crescut)2. 

Scaderi

•hipoparatiroidism, • deficit de hormon de crestere, • medicamente (corticosteroizi, bifosfonati si calcitonina)2.

Frecventa testarii la pacientii sub tratament antiresorbtiv:

  • inainte de initierea tratamentului (concentratia bazala);
  • la 3 luni (reducerea concentratiei cu minimum 20-40% indica succes terapeutic);
  • continuarea monitorizarii la fiecare 6-12 luni1;3;7.

Limite si interferente

Repausul prelungit la pat determina cresteri ale osteocalcinului2.

Functia renala influenteaza concentratia de osteocalcin; astfel nivelul seric de osteocalcin creste la pacientii cu afectiuni renale5.

  • Interferente analitice

Pot produce interferente cu unele componente ale kit-ului si conduce la rezultate neconcludente urmatoarele:

– tratamentul cu biotina in doze mari (>5 mg/zi); de aceea se recomanda ca recoltarea de sange sa se

  faca dupa minimum 8 ore de la ultima administrare;

– titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidina si anti-ruteniu;

– anticorpii monoclonali proveniti de la soarece administrati la unii pacienti in scop diagnostic sau terapeutic5.

  Bibliografie

  1. Delmas PD, Eastell R, Garnero P, et.al. The use of biochemical markers of bone turnover in osteoporosis. In Osteoporosis Int. IOF Recommendations, 11 (Suppl 6):S2-S17, 2000. Ref Type: Journal (Full).
  2. Frances Fischbach. Chemistry Studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 382-383.
  3. Hermien W. Goderie-Plomp, Marjolein van der Klift, Willem de Ronde, et.al. Endogenous Sex Hormones, Sex Hormone-Binding Globulin and the Risk of Incident Vertebral Fractures in Elderly Men and Women: The Rotterdam Study. In The Journal of Clinical Endocrinology & Metabolism, 8:3261-3269, 2004. Ref Type: Journal (Full).
  4. Johnell O, Kanis JA, Odén A, et.al. Mortality after osteoporotic fractures. In Osteoporosis Int , 15:38-42, 2004. Ref Type: Journal (Full).
  5. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.
  6. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Osteocalcin, Serum. www.labcorp.com. 2010. Ref Type: Internet Communication.
  7. Mayo Clinic. Mayo Medical Laboratories. Test Catalog: Osteocalcin, Serum. www.mayomedicallaboratories.com. Ref Type: Internet Communication.
  8. Richard A. Mc.Pherson, Mattew R. Pincus. Biochemical markers of bone metabolism. In Henry´S.Clinical Diagnosis and Management By Laboratory Methods, Ed.Saunders, 2007, 181.