Incontinenţa urinară

Boli

Conform ICS (International Continence Society) incontinenţa urinară reprezintă orice pierdere involuntară a urinei. Aceasta poate varia de la pierderea ocazională de urină până la inabilitatea totală de a controla funcţia de continenţă vezicală.

Incontinenţa urinară este o afecţiune cu etiologie variată care duce la alterarea considerabilă a calităţii vieţii celor afectaţi de această boală. Afecţiunea poate apărea sub forme diferite:

Incontinenţa urinară de stres înseamnă o pierdere involuntară de urină, fără prezenţa nevoii de a urina, care apare atunci când presiunea din vezica urinară este mai mare decât presiunea din uretră. Aceasta apare atunci când persoana respectivă tuşeşte, râde, strănută etc. Acest tip de incontinenţă este legată de o disfuncţie a ligamentelor muşchilor care controlează sfincterul uretrei.

Incontinenţa urinară prin imperiozitate este o pierdere involuntară de urină acompaniată sau imediat precedată de o nevoie incontrolabilă de a urina.

Incontinenţa urinară mixtă înseamnă o asociere a incontinenţei de stres şi a incontinenţei prin imperiozitate la aceeaşi persoană.

Enurezisul nocturn este caracterizat de o micţiune în timpul somnului, completă, involuntară şi inconştientă, fără leziuni ale sistemului urinar, la o vârstă la care există deja un control al sfincterelor. Poate fi considerat patologic la o vârstă de maturitate psihologică, începând de la 5 ani. Pierderea de urină este activă, completă, fără nicio patologie organică asociată. Pierderea de urină este involuntară, inconştientă, ceea ce o diferenţiază de celelalte afecţiuni. Este vorba despre o problemă de control al vezicii, nu o problemă legată de micţiune ca atare. Terminologia enurezisului este asociată cu  micţiunea în pat sau micţiunea în timpul somnului.

Alte tipuri de incontinenţă (anomalii congenitale, fistule, prea-plin).

Afecţiunea are cauze variate:

. sarcina şi naşterea

. îmbătrânirea

. anomalii congenitale

. complicaţii ale unei tumori

. tratamentul unei tumori

. complicaţii post-chirurgicale

. neurologice.

În general, o serie de tumori care afectează sistemul nervos, tractul digestiv inferior şi tractul uro-genital inferior poate duce la incontinenţă urinară. Afecţiunea poate fi cauzată şi de complicaţii în urma tratamentului acestor boli (afectarea centrilor nervoşi pentru controlul micţiunii, afectarea nervilor tractului urinar şi, în final, afectarea anatomică a tractului urinar).

În mod asemănător, unele boli ale sistemului nervos central (boală vasculară, degenerativă, atrofică sau virală, anomalii congenitale, sechele traumatice) şi coloanei vertebrale pot duce la tulburări de micţiune şi incontinenţă urinară.

De asemenea, unele intervenţii chirurgicale în zona pelvină pot duce la instalarea unei incontinenţe urinare.

Incontinenţa la nivel mondial:

Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, incontinenţa urinară, în diferite forme de gravitate, afectează aproximativ 10% din populaţie. În medie, procentul de persoane afectate de incontinenţă indică o prevalenţă la nivelul întregii populaţii de 12% pentru femei şi 4% pentru bărbaţi. Prevalenţa incontinenţei creşte odată cu vârsta, iar la femei se instalează mult mai devreme, aproape 20% din femei cu vârstele cuprinse între 45 şi 49 suferind de o anumită formă de incontinenţă. Majoritatea persoanelor pot beneficia, bineînţeles, de tratament terapeutic în funcţie de tipul şi gravitatea incontinenţei urinare de care suferă. Se estimează că aproximativ 5% din cazurile de incontinenţă pot fi vindecate prin intervenţie chirurgicală şi 30% se pot rezolva parţial sau total prin exerciţii ale planşeului pelvian, unii dintre pacienţi putând fi trataţi medicamentos, însă în general doar 40% din pacienţi pot fi vindecaţi complet. Restul pacienţilor incontinenţi (60%) pot ajunge la o recuperare parţială sau dezvoltă rezistenţă la orice tratament, sau tratarea lor este imposibilă. Astfel, acest grup de pacienţi cu incontinenţă ar trebui să beneficieze de un alt tip de tratament, de regulă constând în produse absorbante, în aceleaşi condiţii în care beneficiază de alte tratamente oferite (compensate parţial sau total de sistemul naţional social de sănătate).

Efectele incontinenţei asupra calităţii vieţii pacienţilor:

Disconfort – Incontinenţa gestionată necorespunzător poate duce la infecţii puternice ale tractului urinar, escare de presiune şi probleme de mobilitate

Neglijarea propriei persoane – Unele persoane afectate îşi reduc aportul de fluide, ceea ce poate duce la infecţii, dezechilibru electrolitic, macerarea tegumentelor şi chiar escare

Alterarea calităţii vieţii – inclusiv tulburări ale somnului, lipsă de energie

Izolare socială – din cauza unui tabu social. În multe cazuri, persoanele se retrag din viaţa socială de teama incontinenţei, uneori se îndepărtează complet de prieteni şi familie

Pierderea demnităţii – tabu privind stigmatizarea cu apelativul „ca un copil” şi toate afirmaţiile aferente

Probleme psihologice – anxietate, depresie

Dificultăţi financiare – costurile incontinenţei pot reprezenta o povară grea pentru familiile cu venituri scăzute.

Tratamentul incontinenţei:

Tratamentul incontinenţei urinare se axează pe două direcţii:

Mecanisme terapeutice pentru tratarea afecţiunii

Pacienţii trebuie să beneficieze de o calitate adecvată a vieţii pe durata tratamentului sau în cazul în care afecţiunea pacientului nu poate fi tratată.

O măsură alternativă presupune asigurarea de produse absorbante de urină pacienţilor, lucru care poate îmbunătăţi semnificativ calitatea vieţii pacienţilor şi le poate permite să participe activ la viaţa socială şi pe piaţa muncii. În consecinţă, pacienţii nu se îndepărtează de restul societăţii şi de familie şi evită complicaţiile aduse de o astfel de afecţiune (escare, iritaţii).

Opţiunile de tratament a incontinenţei cel mai des întâlnite constau în:

. modificări comportamentale

. training-ul planşeului pelvin (biofeed-back)

. reeducarea vezicală (calendar micţional, biofeed-back)

. tratament medicamentos (estrogenii fiind o formă de tratament hormonal pentru femei, inhibitori de serotonină re-uptake, anticolinergice, antidepresive triciclice, toxina botulinică etc.)

. electrostimulare, electrmagnetostimulare

. neuromodulare

. intervenţii chirurgicale de diferite tipuri şi anverguri 

. dispozitive medicale (adică mijloace ajutătoare şi aparate).

În cazul anumitor pacienţi cu incontinenţă, tratamentul terapeutic definitiv nu este posibil din mai multe motive, printre care bolile asociate, stadiul afecţiunii principale care a dus la instalarea incontinenţei urinare la pacienţi, precum şi caracteristicile anatomice şi fiziologice ale pacienţilor. În unele cazuri de incontinenţă, nu există nici un tratament medical eficient care să asigure recuperarea (inflamaţia post-iradiere a vezicii urinare, incontinenţa urinară la pacienţii cu demenţă, incontinenţa de stres recidivată instalată după intervenţii chirurgicale nereuşite). În plus, trebuie remarcat faptul că folosirea metodelor agresive de tratare a incontinenţei urinare la pacienţii în vârstă este contraindicată. Pentru aceşti pacienţi, acţiunea alternativă presupune folosirea de produse absorbante de urină – adecvate nevoilor lor (în funcţie de stilul lor de viaţă, gradul de independenţă, mobilitate) – în combinaţie cu reabilitarea socială.

Finanţarea incontinenţei în UE:

Sistemele de compensare din Europa diferă puţin între ele. Însă toate guvernele îşi doresc să găsească un echilibru între fondurile limitate pentru îngrijirile medicale şi ţelul comun de a oferi cele mai bune îngrijiri posibile pentru cetăţeni.

Fiecare stat membru al Uniunii Europene cu două excepţii, din care una este România, compensează produsele absorbante de urină pentru adulţi.

În tabelul 1 este prezentată o imagine de ansamblu a sistemelor de compensare din ţările UE, Europa de Est.

Tabel 1 Imagine de ansamblu a sistemelor de compensare – statele UE din Europa de Est

 

Polonia

Cehia

Slovacia

Ungaria

Slovenia

Populaţia (milioane)

38,6

10,3

5.0

9,7

2

Descrierea sistemului de compensare

O listă naţională de compensare valabilă la nivelul întregii ţări

O listă naţională de compensare valabilă la nivelul întregii ţări

O listă naţională de compensare valabilă la nivelul întregii ţări

O listă naţională de compensare valabilă la nivelul întregii ţări

O listă naţională de compensare valabilă la nivelul întregii ţări

Compensarea produselor pentru incontinenţă gravă

da

da

da

da

da

Compensarea produselor pentru incontinenţă medie

da

da

da

da

da

Compensarea produselor pentru incontinenţă uşoară

da

da

da

da

da

Limitarea accesului

Diagnostice speciale

nu

nu

nu

nu

Co-plată în procente %

30%

nu (25% co-plată numai la materiale protectoare)

nu

15% sau 30%

nu

Clasificarea produselor

4 clase, pe tipuri:
– Produse universale
– Tampoane cu inserţie
– Tampoane
– Aleze

5 clase, pe tipuri:
– Produse universale
– Tampoane cu inserţie
– Tampoane
– Aleze
– Slip de fixare

5 clase, pe tipuri:
– Produse universale
– Tampoane cu inserţie
– Tampoane
– Aleze
– Slip de fixare

13 clase în funcţie de capacitatea de absorbţie şi/sau tipul şi dimensiunea

3 clase:
– Medie
– Gravă
– Foarte gravă
     – zi
     – noapte

Diagnosticare de către

medic de familie, urolog, chirurg, neurolog

urolog, neurolog, ginecologi, medic de familie, geriatru

urolog, neurolog, ginecolog, chirurg, oncolog, geriatru

urolog, ginecolog, chirurg, specialist în recuperare, neurolog, psihiatru, oncolog

urolog, ginecolog

Reţeta prescrisă de către

medic de familie, urolog, chirurg, neurolog

urolog, neurolog, ginecolog, medic de familie, geriatru

conform diagnosticului + medic de familie pe baza diagnosticului (oncolog, chirurg numai la forma gravă)

conform diagnosticului + medic de familie în funcţie de diagnostic

medic de familie

Situaţia actuală din România:

În prezent, sistemul de compensare din România oferă atât soluţii farmaceutice, cât şi dispozitive medicale pentru incontinenţă.

Compensarea dispozitivelor medicale este reglementată de Contractul Cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate care defineşte lista dispozitivelor medicale destinate recuperării unor deficienţe organice sau funcţionale în ambulatoriu. Absorbantele de urină pentru adulţi NU sunt incluse în acest pachet. 

Normele metodologice ale Contractului Cadru descriu pachetul de servicii de bază pentru îngrijirile la domiciliu care includ aplicarea scutecelor pentru incontinenţă urinară pentru adulţi. Însă acest serviciu este limitat la aplicarea a doar 2 scutece pe zi, iar serviciile de îngrijire la domiciliu sunt asigurate de un număr foarte limitat de furnizori, ducând astfel la privarea de acest tip de serviciu a multor persoane care au nevoie de el, aceştia fiind nevoiţi să se bazeze pe membrii familiei, prieteni sau pe ei înşişi. De exmplu, în Bucureşti (oraş cu aproximativ 2 milioane de locuitori) există doar 13 furnizori de îngrijiri la domiciliu în contract cu Casa de Asigurări de Sănătate, furnizori care însumează în total 71 de angajaţi. Se remarcă faptul că numărul de pacienţi care beneficiază de acest tip de îngrijiri este foarte limitat în comparaţie cu numărul total de pacienţi care necesită produse absorbante pentru incontinenţă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *