Imunoglobulina IgG (subclase 1-4)

Analize medicale

Laborator Synevo

 

Informatii generale

La adultul normal, imunoglobulina G (IgG) constituie 75% din cantitatea totala de imunoglobuline, fiind implicata in raspunsul imun secundar. In cadrul acestei clase de imunoglobuline se disting 4 subclase: IgG1, IgG2, IgG3 si IgG4, care reflecta existenta a 4 lanturi grele H (γ1-γ4) ce sunt similare dar un identice in ceea ce priveste secventa de aminoacizi si proprietatile generale. Astfel, subclasele prezinta o variabilitate considerabila a proprietatii de fixare a complementului, de legare a macrofagelor si traversare a placentei (vezi tabelul de mai jos)2;6.

 

IgG1

IgG2

IgG3

IgG4

Procentul din IgG total

75

15

6

4

Timpul de injumatatire in ser (zile)

22

21

7

22

Transfer placentar

+++

+

+++

+++

Fixarea complementului (calea clasica)

++

+

+++

Fixarea complementului (calea alterna)

+

Legarea la receptorii Fc

+++

+

+++

Tabel: Proprietatile subclaselor IgG umane

Abilitatea de a fixa complementul (legarea de fractiunea C1q) variaza in ordinea IgG3 > IgG1 > IgG2; subclasa IgG4 este incapabila de a lega C1q dar poate activa complementul pe calea alterna. Fragmentele Fc ale IgG1 si IgG3 se pot lega de receptorii de suprafata ai macrofagelor. Subclasele IgG sunt singurele imunoglobuline care pot traversa placenta; IgG2 sunt mai putin eficiente in acest sens.

IgG1, IgG2 si IgG3 apar in cursul raspunsului imun umoral mediat de limfocitele Th1, pe cand IgG4 (ca si IgE) se asociaza caracteristic cu raspunsul indus de limfocitele Th2.

Concentratii scazute de subclase IgG se pot inregistra in contextul hipogamaglobulinemiei (de exemplu, hipogamaglobulinemia comuna variabila in care toate clasele de imunoglobuline sunt scazute) sau in deficiente selective, cu afectarea de obicei a IgG2.

Deficitul de IgG1 se produce in special la pacientii cu deficiente severe de imunoglobuline care afecteaza si celelalte subclase IgG; pacientii prezinta de obicei infectii cu virusul Epstein-Barr.

Deficitul de IgG2 este mai heterogen; poate sa apara izolat sau in asociere cu deficitul de IgA sau de IgA si alte subclase IgG. Majoritatea pacientilor cu deficit de IgG2 prezinta infectii recurente de tipul sinuzitelor, otitelor si pneumopatiilor. Copiii cu deficit de IgG2 prezinta adesea un raspuns umoral specific deficitar fata de antigenele polizaharidice, cum ar fi antigenele bacteriilor incapsulate: Haemophilus influenzae tip B si Streptococcus pneumoniae.

Deficitele izolate de IgG3 si IgG4 se produc mai rar. Deficitul de IgG3 se asociaza cu sinuzita si otita medie, iar cel de IgG4 cu ataxie-telangiectazie si infectii sinopulmonare4;5.

La pacientii alergici anticorpii de tip IgG4 produsi ca urmare a imunoterapiei blocheaza in vitro eliberarea de histamina IgE-mediata din bazofile. S-a constatat astfel ca o imunoterapie eficienta este insotita de o crestere a imunoglobulinelor IgG4 alergen-specifice; din acest motiv aceasta crestere, care depinde de doza administrata, ar putea reprezenta un marker obiectiv pentru raspunsul terapeutic1.

La pacientii cu dermatita atopica se constata adesea niveluri crescute de IgG4, probabil induse de stimularea antigenica prelungita. In general, anticorpii IgG4 au fost considerati ca avand atat efecte daunatoare cat si protectoare. Pe langa imunoterapie, efectul protector a fost constatat si in unele infestari parazitare prin blocarea legarii IgE specifice la celulele trigger. Deoarece exista o mare diferenta intre anticorpii IgG4 si IgE in ceea ce priveste specificitatea epitopilor, doar o mica fractiune din IgG4 alergen-specifice interfera eficient cu legarea IgE de celulele efectoare9.

O entitate clinico-patologica recent descoperita este boala sclerozanta asociata cu IgG4, primul organ la care a fost descrisa afectarea fiind pancreasul. Este vorba de o afectiune sistemica caracterizata prin infiltrarea extensiva a diverselor organe cu plasmocite IgG4 pozitive si limfocite T. Pot fi afectate pancreasul, caile biliare, vezica biliara, glandele salivare, tesutul retroperitoneal, plamanii, rinichii si prostata; la nivelul acestor organe se constata fibroza tisulara cu flebita obliterativa. Pancreatita autoimuna descrisa initial in Japonia in 1995 nu este o simpla afectare a pancreasului, ci reprezinta una din manifestarile bolii sclerozante asociate cu IgG4. Pe langa pancreatita autoimuna, aceasta boala include colangita sclerozanta, colecistita, sialoadenita, fibroza retroperitoneala, nefrita tubulo-interstitiala, pneumonie interstitiala, prostatita, pseudotumora inflamatorie, limfadenopatie, toate asociate cu IgG4. Majoritatea bolilor sclerozante IgG4 pozitive asociaza pancreatita autoimuna, insa au fost descrise si cazuri fara afectare pancreatica. Boala apare in special la barbatii in varsta si inregistreaza un raspuns bun la corticoterapie. Deoarece adesea tabloul clinic initial sugereaza o afectiune maligna, boala sclerozanta trebuie considerata in diagnosticul diferential pentru a evita interventia chirurgicala nenecesara. Nivelurile serice crescute de IgG4 pot fi utile pentru stabilirea diagnosticului corect8.

Recomandari pentru determinarea subclaselor IgG – evaluarea pacientilor cu simptome si semne clinice de deficit imun umoral sau combinat; pacientihipogamamglobulinemici; pacienti cu infectii recurente si cu un nivel normal de IgG; pentru IgG4: evaluarea alergiilor si a desensibilizarii prin imunoterapie4;5; suspiciune de boala sclerozanta asociata cu IgG48.

Pregatire pacient  à jeun3.

Specimen recoltat – sange venos3.

Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator3.

Cantitate recoltata  minim 2 mL ser3.

Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat, icteric, lipemic sau contaminat bacterian3.

Prelucrare necesara dupa recoltare  se separa serul prin centrifugare si se transporta in conditii de refrigerare3.

Stabilitate proba  serul este stabil 8 zile la 4-8°C; timp indelungat la -20°C3.

Metoda – nefelometrica3.

Valori de referinta

Variaza in functie de varsta3:

Varsta

IgG1 (mg/dL)

IgG2 (mg/dL)

IgG3 (mg/dL)

IgG4 (mg/dL)

0-1 an

140-620

41-130

11-85

<0.8

1-1.5 ani

170-650

40-140

12-87

<25.5

1.5-2 ani

220-720

50-180

18-24

<40.8

2-3 ani

240-780

55-200

15-93

0.6-68.9

3-4 ani

270-810

65-220

16-96

1-94

4-6 ani

300-840

70-255

17-97

1.7-115.7

6-9 ani

350-910

85-330

20-104

3-157.7

9-12 ani

370-930

100-400

22-109

4.3-190

12-18 ani

370-910

110-485

24-116

5.2-196.1

>18 ani

280-800

115-570

24-125

5.2-125

Interpretarea rezultatelor

Concentratii scazute ale tuturor subclaselor sunt intalnite in imunodeficienta comuna variabila, imunodeficienta combinata, sindromul ataxie-telangiectazie sau alte imunodeficiente primare sau dobandite.

O concentratie scazuta de IgG2 poate fi clinic semnificativa in contextul infectiilor sinopulmonare recurente si se poate asocia sau nu cu un deficit de IgA5.

In cursul imunoterapiei cresterea IgG4 fata de nivelul bazal indica faptul ca sistemul imun al pacientului raspunde la tratament. In absenta unei cresteri IgG4 este putin probabil ca terapia sa fie eficienta7.

Limite si interferente

Ocazional pot fi intalnite concentratii usor scazute ale uneia sau mai multor subclase de IgG care nu prezinta de obicei semnificatie clinica. Rezultatele vor fi interpretate intotdeauna in contextul clinic al pacientului si al celorlalte analize de laborator5.

Nu se recomanda utilizarea valorilor IgG4 pentru evaluarea statusului atopic4.

  • Interferente analitice

Prezenta in proba testata a factorului reumatoid, complexelor imune circulante sau a paraproteinelor poate interfera cu metoda de lucru si conduce la rezultate incerte3.

Bibliografie

  1. Canonica GW et al. Clinical Outcome Measures of Specific Immunotherapy. In Allergy 2007; 62:317-324.
  2. Francesco Dati & Erwin Metzmann. The Immune System. In Proteins Laboratory Testing and Clinical Use, Media Print Taunusdruck GmbH, Frankfurt am Main; 2005, 18-19.
  3. Laborator Synevo. Referinte specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.
  4. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Immunoglobulin G, Subclasses (1-4). www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.
  5. Mayo Clinic/Mayo Medical LaboratoriesTest Catalogs and Guides. Test Catalog. IgG Subclasses , Serum. www.mayomedicallaboratories.com. Ref Type: Internet Communication.
  6. Richard A. McPherson, H. Davis Massey. Laboratory Evaluation of Immunoglobulin Function and Humoral Immunity. In Henry’s Clinical Diagnosis and Management by Laboratory Methods, Saunders-Elsevier, 21st Edition, 840.
  7. Rossi RE et.al;. Evaluation of serum IgG4 antibodies specific to grass pollen allergen components in the follow up of allergic patients undergoing subcutaneous and sublingual immunotherapy. In Vaccine 2007, Jan 15;25(5):957-64.
  8. Terumi Kamisawa, Atsutake Okamoto. IgG4-related sclerosing disease. In World J Gastroenterol 2008 July 7; 14(25): 3948-3955.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *