Factorul VII al coagularii

Analize medicale

Laborator Synevo

 

Informatii generale

Factorul VII sau proconvertina este o glicoproteina sintetizata in hepatocit in prezenta vitaminei K. Aproximativ 1-2% din FVII circulant se gaseste sub forma activa, insa aceasta serin-proteaza nu dobandeste activitate catalitica decat in urma legarii de  factorul tisular. Acesta din urma este eliberat in circulatie atat in urma unor leziuni ale endoteliului cat si prin activarea celulelor endoteliale sau monocitelor. Dupa aceasta interactiune, o parte a moleculei de FVII sufera clivarea unor legaturi peptidice si trece intr-o forma partial activata1;2;3;6. Conform modelului actual al coagularii, factorul VII intervine in prima etapa (de initiere) prin formarea complexului factor VIIa-factor tisular care activeaza atat factorul IX cat si factorul X2;9.

Hipoproconvertinemia este o afectiune hemoragica datorata deficitului calitativ sau cantitativ de FVII. Exista atat o forma congenitala cat si una dobandita.

Tulburarea de baza in afectiunea congenitala este deficitul de sinteza a factorului VII, genele implicate fiind situate pe o pereche de cromozomi somatici.  Transmiterea defectului se face autosomal  recesiv, iar manifestarile hemoragice apar numai la homozigoti care prezinta hemoragii severe, mai rar spontan si mai des provocate: epistaxis, hemoragii bucale, hemoragii tegumentare prin plagi, hemoragii digestive, menometroragii, echimoze, hematoame, hemartroze, hemoragii post-operatorii. La nastere pot sa apara hemoragii ombilicale (mai des) sau meningeale (mai rar)6. Manifestarile hemoragice survin atunci cind activitatea factorului VII este < 8%. Tratamentul manifestarilor hemoragice consta in administrarea de plasma si de factor VII recombinant3;4;6;7;9.

Forma dobandita a deficitului de factor VII nu apare izolat ci in asociere cu deficitul de FII, FIX, si FX sau cu deficitul  de FII, FV, FIX si FX8.

In cazul deficitului de proconvertina testele de hemostaza prezinta urmatoarele modificari: timpul Quick este alungit, in timp ce timpul de tromboplastina partiala activat (APTT) si timpul de trombina sunt normale1;3.

Recomandari privind efectuarea testului – sindroame hemoragipare severe; prelungirea timpului Quick fara o motivatie  terapeutica sau clinica (deficitul de FVII este cea mai frecventa cauza de prelungire izolata a timpului Quick)8.

Pregatire pacient – à jeun (pe nemancate)5.

Specimen recoltat – sange venos5.

Recipient de recoltare – vacutainer cu citrat de Na 0.105M (raport citrat de sodiu – sange=1/9). Presiunea realizata de garou trebuie sa fie intre valoarea presiunii sistolice si cea a presiunii diastolice si nu trebuie sa depaseasca 1 minut. Daca punctia venoasa a esuat, o noua tentativa pe aceeasi vena nu se poate face decat dupa 10 minute5.

Cantitate recoltata – cat permite vacuumul; pentru a preveni coagularea partiala a probei se va asigura amestecul corect al sangelui cu anticoagulantul, prin miscari de inversiune a tubului5.

Prelucrare necesara dupa recoltare – proba va fi centrifugata 15 minute la 2500g, urmata imediat de separarea plasmei si congelarea acesteia; probele recoltate in afara laboratorului vor fi transportate in recipientul destinat probelor congelate5.

Cauze de respingere a probei – vacutainer care nu este plin; proba de singe hemolizata sau coagulata; plasma care nu a ajuns congelata la laborator5.

Stabilitate proba – plasma separata este stabila 4 ore la temperatura camerei; 3 saptamani la  – 20ºC; > 1 an la – 70ºC5.

Metoda – coagulometrica (consta in masurarea timpului de coagulare a probei de investigat in prezenta tromboplastinei si a unei plasme care contine in exces toti factorii plasmatici ai coagularii cu exceptia factorului VII)5.

Valori de referinta  70- 130%5. 

Limite si intreferente

Inhibitorii de trombina (hirudin, argatroban) prezenti in proba de testat  pot duce la o subestimare a nivelului  factorului VII5.

Bibliografie

  1. Daniela Badea. Veronica Sfredel. Homeostazia sangelui. Editura Medicala Universitara Craiova Ed. 2003, 217-233.
  2. Denise O’ Shaughnessy, Michael Makris, David Lilicrap. Basic principles underlying coagulation system. In Practical hemostasis and Thrombosis, Balckwell Publishing, 2008, 4-6.
  3. Florica Enache. Maria Stuparu. Diagnosticul de laborator in hemostaza. Editura ALL, 1998, pag.155-167.
  4. Jacques Wallach. Interpretarea testelor de diagnostic. Editura Stiintelor Medicale, Romania, 7 ed., 2001, pg.639 641
  5. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog
  6. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Factor VII Activity.www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.
  7. Radu Paun. Tratat de medicina interna . Hematologie. Partea I. Ed.Medicala 1997, 353-404.
  8. Radu Paun. Tratat de medicina interna . Hematologie. Partea II. Ed. Medicala 1999, 779-854.
  9. Richard A. McPetersen, Matthew R. Pincus. Clinical diagnosis and management by laboratory methods. 2007, 729- 743.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *