Eritropoietina

Analize medicale

Laborator Synevo

 

Informatii generale

Eritropoietina (EPO), un hormon glicoproteic codificat de o gena situata pe bratul lung al cromozomului 7 si secretat in principal in rinichi, intervine in controlul eritropoiezei. In mod normal, nivelurile de eritropoietina variaza invers proportional cu valoarea hematocritului. Hipoxia stimuleaza eliberarea EPO, care la randul sau induce productia de eritrocite la nivelul maduvei osoase. Valorile crescute ale numarului de eritrocite, hematocritului si hemoglobinei suprima eliberarea EPO.

EPO stimuleaza proliferarea, cresterea si diferentierea precursorilor eritroizi, avand drept consecinta cresterea numarului de eritrocite. EPO exercita un efect dominant asupra unitatilor formatoare de colonii eritroide (CFU-E), pronormoblastilor si  eritroblastilor bazofili4;5. Una din actiunile cele mai spectaculoase ale EPO este capacitatea hormonului de a mentine viabilitatea acestor celule in absenta oricarui efect asupra ciclului celular. Efectul asupra megacariocitelor este minor1;5.

Celulele hematopoietice care raspund la EPO prezinta pe suprafata lor receptori specifici pentru acest hormon (EPOR). Dupa legarea EPO de receptori urmeaza un proces de fosforilare a tirozinei. Deoarece EPOR nu prezinta un domeniu al kinazei este nevoie sa se asocieze cu o tirozinkinaza ce face parte din familia Janus kinazelor si este denumita JAK2. O mutatie punctiforma (Val617Phe) la nivelul JAK2 conduce la activarea acesteia. Aceasta mutatie somatica activatoare a fost depistata la majoritatea pacientilor cu policitemie vera si cu o frecventa mai mica in alte neoplazii mieloproliferative cronice1.

Policitemia vera este o afectiune clonala a celulei stem caracterizata printr-o productie autonoma de celule hematopoietice. Cresterea masei eritrocitare are drept consecinta suprimarea compensatorie a nivelurilor EPO. Modificarile asociate cu policitemia vera includ: valori persistent crescute ale hemoglobinei (Hb >18.5 g/dL la barbati si  >16.5 g/dL la femei), adesea insotite de leucocitoza si trombocitoza, splenomegalie, eritromelalgie, tromboze in teritorii neobisnuite4. Valorile scazute ale eritropietinei serice constituie unul dintre criteriile minore de diagnostic al policitemiei vera6.

Policitemiile secundare se pot datora unei cresteri a masei eritrocitare, adecvate sau inadecvate. Policitemiile secundare adecvate se dezvolta ca urmare a unor conditii asociate cu hipoxie cronica (habitatul la altitudini mari sau bolile pulmonare). Productia EPO este ridicata pentru a creste compensator masa eritrocitara si a incerca sa se livreze tesuturilor o cantitate mai mare de oxigen. Policitemiile secundare inadecvate sunt determinate de o serie de tumori renale, hepatice, pulmonare sau cerebrale care secreta in exces EPO sau molecule asemanatoare acesteia4.

Deoarece 80-90% din cantitatea de EPO este produsa la nivel renal, insuficienta renala cronica este insotita de scaderea marcata a productiei de eritropoietina cu anemie consecutiva. Ficatul poate sintetiza cantitati mici de EPO, astfel incat pacientii anefrici prezinta o cantitate reziduala de EPO produsa la nivel hepatic3;4.

Bolile inflamatorii cronice, procesele maligne, rejetul grefelor si traumatismele grave duc probabil la o inhibitie a productiei de eritropoetina prin citokine (IL-1,TNFα), insa anemia din cadrul acestor afectiuni este rezultatul unor fenomene multifactoriale3.

In 1989 a fost introdus tratamentul cu eritropoietina umana recombinata; pacientii candidati pentru aceasta terapie sunt cei cu insuficienta renala cronica, precum si cei cu anemii de diverse cauze: chimioterapie, SIDA si unele afectiuni hematologice4.

Motivul pentru care EPO este pe lista dopajului in sportul de performanta este cresterea volumului sanguin, a eritrocitelor si hemoglobinei pentru a creste capacitatea de transport a oxigenului. Astfel, o crestere a hemoglobinei cu 0.3 g/dL are ca urmare o crestere a capacitatii de efort cu 1%. Folosirea EPO poate fi dificil de dovedit deoarece forma sintetica nu se deosebeste de cea naturala. Pot fi trase concluzii in mod indirect, prin modificarile hemoglobinei, hematocritului, feritinei si receptorului pentru transferina3.

Recomandari pentru determinarea  eritropietinei serice

  • Diferentierea policitemiei primare (vera) de cea secundara,  Identificarea candidatilor la terapia cu EPO umana recombinata, •Investigarea unei anemii normocitare de cauza neclara,  Evaluarea pacientilor aflati sub tratament cu EPO la care se constata un raspuns hematopoietic inadecvat, • Monitorizarea pacientilor cu tumori EPO-secretante3;4.

Pregatire pacient – à jeun (pe nemancate)3.

Specimen recoltat – sange venos3.

Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator3.

Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare3.

Volum proba – minim 0.5 mL ser3.

Stabilitate proba – serul separat este stabil 7 zile la 2-8°C; timp indelungat la -20°C3.

Metoda – imunochimica cu detectie prin chemiluminiscenta (CLIA)3.

Valori de referinţă – 4.3-29 UI/L3.

Interpretarea rezultatelor

In policitemia vera valorile EPO sunt scazute sau la limita inferioara a intervalului de referinta, in timp ce in formele secundare sunt crescute.

La pacientii cu anemie asociata insuficientei renale cronice se intalnesc valori  EPO foarte scazute in raport cu gradul anemiei, care se datoreaza incapacitatii rinichiului afectat de a produce eritropoetina. De asemenea, crizele de rejet la pacientii cu transplant renal sunt insotite de scaderea eritropoietinei3.

La pacientii cu anemii feriprive, talasemii sau insuficienta medulara se inregistreaza valori EPO crescute4.

Valori ridicate ale eritropoetinei pot fi cauzate de tumori renale producatoare de EPO sau care blocheaza fluxul sanguin local producand hipoxie, fara a exista o anemie sau hipoxie generala3.

Pacientii care prezinta un raspuns slab sau absent la tratamentul cu eritropietina si la care nivelele EPO serice sunt normale sau chiar crescute pot avea alte cauze nerecunoscute de anemie. Daca insa nu poate fi identificat nici un alt factor, se va lua in considera posibilitatea dezvoltarii de anticorpi anti-EPO. Aceasta conditie poate avea consecinte clinice grave cu riscul aparitiei aplaziei medulare de serie rosie4.

Limite si interferente

Unii pacienti cu policitemia vera prezinta niveluri serice normale de eritropoietina.

Acest test nu permite distinctia intre EPO endogena si cea administrata exogen4.

  • Medicamente

Scaderi: acetazolamida, amfotericina B, cisplatin, enalapril, furosemid, teofilina.

Cresteri: steroizi anabolizanti, daunorubicin, eritropietina, fluoximesteron, hidroxiurea, teofilina, zidovudina. 

  • Interferente analitice

Anticorpii heterofili prezenti in serul pacientilor pot interactiona cu imunoglobulinele incluse in componentele din kit alterand rezultatele3.

Bibliografie:

  1. Emmanuel N. Dessypriss, Stephen T Sawyer. Erytropoiesis. In Wintrobe’s Clinical Hematology, Lippincot Williams & Wilkins, 12th Edition, 2009, 118-121.
  2. Frances Fischbach.Effects of the Most Commonly Used Drugs on Frequently Ordered Laboratory Tests. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 ed. 2009, 1237.
  3. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2012. Ref Type: Catalog
  4. Mayo Clinic/Mayo Medical Laboratories. Test Catalog. Erythropoietin (EPO), Serum. www.mayomedicallaboratories.com  Ref Type: Internet Communication.
  5. Sharad Mathur, Kateherine Schexneider, Rober E. Huchinson. Hematopoiesis. In Henry’s Clinical Diagnosis and Management by Laboratory Methods.Sauders Elsevier 21-Ed 2007, 486.
  6. WHO 2008 Classification of Chronic Myeloid Neoplasms.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *