Coxiella burnetii-serologie

Analize medicale

Laborator Synevo

 

Informatii generale

Febra Q este o zoonoza determinata de Coxiella burnetii, o bacterie Gram negativa obligatoriu intracelulara. Infectia este contractata de om prin inhalarea de aerosoli sau  praf contaminat, de la animale domestice infectate (vite, oi si capre). Mai rar, transmiterea se poate face prin muscatura de capusa, ingestia de lapte nepasteurizat si derivate ale acestuia sau de la om la om1;2.

Clasificata initial ca o specie a genului Rickettsia, Coxiella burnetii este recunoscuta astazi ca un microorganism din grupul gamma al Proteobacteriilor. Tehnicile moleculare au evidentiat o omologie cu Legionella pneumophilae, de asemenea membra a aceluiasi grup taxonomic1.

Rezistenta la caldura, agenti chimici si deshidratare permite supravietuirea indelungata a bacteriei in afara organismului gazda3.

Infectia devine simptomatica doar la jumatate din pacientii infectati. Forma acuta de boala Q debuteaza cu febra, frisoane, transpiratii, mialgii, tuse neproductiva, stare de rau general. Febra persista de obicei 1-2 saptamani. Aproximativ 30-50% din pacientii cu infectie simptomatica dezvolta pneumonie. Rareori, boala poate sa imbrace o forma cronica severa, caracterizata prin endocardita, hepatita cronica si sindromul de oboseala cronica.

Deoarece simptomele clinice sunt nespecifice, diagnosticul se stabileste numai pe investigatii de laborator1;2.

Ca orice bacterie Gram negativa, Coxiella burnetii prezinta ca factor de virulenta un lipopolizaharid ce este responsabil de asemenea si de variatia de faza antigenica ce survine in cursul evolutiei infectiei1;3. Aceasta diferenta antigenica este importanta pentru diagnostic, fiind utila in diferentierea infectiei acute de cea cronica:

–  in formele acute de boala, predomina anticorpii indreptati impotriva antigenelor de faza II, putand fi depistati incepand cu cea de a 2-a saptamana de boala; desi in probele recoltate mai tarziu se poate inregistra si o crestere a anticorpilor fata de antigenele de faza I, titrul anticorpilor fata de antigenele de faza II este mai mare;

–  in infectia cronica situatia este inversa, demonstrandu-se in serul pacientior o crestere marcata a anticorpilor fata de antigenele de faza I;

– in cazurile de hepatita cronica granulomatoasa titrurile anticorpilor IgG si IgM atat fata de antigenele faza I cat si fata de antigenele de faza II sunt crescute semnificativ, insa titrul anticorpilor fata de antigenele de faza II este mai mare  sau cel putin egal cu cel al anticorpilor fata de antigenele de faza I;

–  in endocardita se inregistreaza de asemenea titruri mari de anticorpi, titrul anticorpilor fata de antigenele de faza I fiind de obicei mai mare decat cel al anticorpilor fata de antigenele de faza II3.

Pregatire pacient – nu este necesara4.

Specimen recoltat  sange venos4.

Recipient de recoltare  vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator4.

Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare4.

Volum proba – minim 2 mL ser4.

Cauze de respingere a probei – specimen hemolizat, lipemic sau contaminat bacterian4.

Stabilitate proba – serul separat este stabil 14 zile la 2-8ºC; timp indelungat la -20 ºC4.

Metoda – imunofluorescenta indirecta; sunt detectati anticorpi de tip IgG si IgM atat fata de antigenele de faza I cat si fata de antigenele de faza II4.

Valori de referinta4.

Rezultatele sunt exprimate sunt forma de titruri :

Coxiella burnetii IgG fata de antigenele de faza I: <1/16

Coxiella burnetii IgM fata de antigenele de faza I: <1/16

Coxiella burnetii IgG fata de antigenele de faza II: <1/16

Coxiella burnetii IgM fata de antigenele de faza II: <1/16.

Interpretarea rezultatelor

Obtinerea unor titruri de anticorpi de faza I mai mari  sau egale cu cele ale anticorpilor de faza II este sugestiva pentru infectia cronica sau pentru faza de convalescenta a febrei Q.

Obtinerea unor titruri de anticorpi fata de antigenele de faza II mai mari  sau egale cu cele ale anticorpilor fata de antigenele de faza I indica o infectie acuta/activa.

Un rezultat negativ face improbabila infectia cu Coxiella burnetii. Totusi daca este suspectata o febra Q in stadiu precoce se recomanda retestarea peste 2-3 saptamani.

In febra Q se intalnesc in mod obisnuit titruri de anticorpi IgG ≥ 1/128 fata de antigenele de ambele faze. Anticorpii IgG apar precoce in cursul infectiei; anticorpii IgG de faza II ating un maximum in saptamana 8 dupa care persista in titruri ridicate mai mult de 1 an. Anticorpii IgG de faza I urmeaza o dinamica similara, insa titrurile acestora sunt mai mult mai scazute, astfel ca uneori pot fi detectati numai in perioada de convalescenta.

In febra Q se intalnesc de obicei titruri de anticorpi IgM ≥ 1/64. Anticorpii IgM apar precoce in cursul infectiei; anticorpii IgM de faza II ating un maximum in saptamana 3 dupa care scad progresiv pana in saptamana 14 cand se obtin titruri foarte mici. Anticorpii IgM de faza I urmeaza o dinamica similara, insa titrurile acestora sunt mai mult mai scazute, astfel ca uneor pot fi detectati numai in perioada de convalescenta3.

Limite si interferente

Raspunsul serologic variaza in functie de stadiul infectiei. Probele recoltate foarte devreme in cursul infectiei pot sa nu deceleze anticorpi astfel ca este necesara repetarea recoltarii peste 2-4 saptamani3.

Bibliografie

  1. Cleveland KO, Lacasse A, Cunha AB. Q Fever. www. emedicine.medscape.com. August 2013. Ref Type: Internet Communication.
  2. Woldehiwet Z. Q Fever (Coxiellosis): Epidemiology and Pathogenesis. Res.Vet.Sci. 77(2), 93-100. 2004. Ref Type: Journal (Full)
  3. Mayo Clinic, Mayo Medical Laboratories. Reference Laboratory Services for Health Care Organizations. Q Fever Antibody, IgG and IgM, serum. www.mayomedicallaboratories.com. 2014. Ref Type: Internet Communication.
  4. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2014. Ref Type: Catalog

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *