Coprocultura

Analize medicale

Synevo

Sindromul diareic este, ca frecvenţă, al treilea sindrom  întâlnit în practica medicală.
Deşi majoritatea pacienţilor prezintă o infecţie autolimitantă, există şi forme severe, caracterizate prin scaune frecvente (3-40/zi), de consistenţă redusă (uneori apoasă), cu pierderi lichidiene mari, ce pot duce la dezechilibru hidroelectrolitic însoţit de tulburări hemodinamice grave (colaps cardiovascular) cauzatoare de deces.

Etiologie

Parazitară

Giardia lamblia, Cryptosporidium parvum, Entamoeba histolytica1;3

Bacteriană aerobă

– Enterobateriaceae patogene: Salmonella spp., Shigella spp., Escherichia coli enteropatogen, enterotoxigen, enterohemoragic, enteroinvaziv, enteroaderent, enteroagregativ, Yersinia enterocolitica1;3

– Enterobacteriaceae condiţionat patogene: Klebsiella spp. (sindromul diareic al noului născut), Serratia marcescens (“sindromul scutecului roşu” – prin colonizare anormală cu această bacterie la nou născuţi)

– Vibrio cholerae, Vibrio parahaemoliticus

– Alţi bacili Gram negativi: Aeromonas, Alcaligenes, Plesiomonas

– Coci Gram pozitivi: Staphylococcus aureus1;3

Bacteriană anaerobă

Bacillus cereus, Clostridium difficile (enterocolită pseudomembranoasă post antibioterapie), Clostridium perfringens, Clostridium botulinum1;3

Microaerofilă

Campylobacter spp3

Micotică

Candida albicans3

Virală

Norwalk virus, Rotavirus, Adenovirus1;3

Recoltarea şi transportul probelor

Prelevarea trebuie făcută cât mai aproape de debutul bolii şi înaintea instituirii oricărui tratament antimicrobian.
• Prelevarea din scaun emis spontan – este de preferat şi se indică în toate formele de diaree acută când emisia de materii fecale este frecventă.
• Pentru examinări bacteriene şi parazitare, prelevarea se face cu “linguriţa” coprorecoltorului, vizând porţiunile lichide şi, mai ales, cele mucoase şi/sau sangvinolente, dacă există. Volumul recoltei trebuie să fie de minim 5 ml sau 3-5 cmdacă scaunul este format3 .
• Pentru izolări sau examene virusologice se prelevă 5-10 cm3 materii fecale sau minim 5 ml dacă scaunul nu este format3 .
• Prelevarea rectală – este recomandată în:
– shigelozele cronice, unde raclarea mucoasei rectale cu sonda ori tamponul oferă şanse mai mari izolării;
– investigarea purtătorilor de Shigella şi Salmonella, cu excepţia celor de S. Typhi.
Pentru acest tip de prelevare se folosesc sonde Nelaton (nr.14-16) ori tampoane adecvate, astfel: cu tamponul, umectat în soluţie salină izotonă (a nu se folosi geluri lubrefiante), se penetrează sfincterul anal prin rotire lentă, introducându-se intrarectal aprox. 15 cm. Se va proceda identic şi cu sonda Nelaton, la care se adaptează o seringă (10 ml) cu care se fac 1-2 aspiraţii. După prelevare, sondele şi tampoanele se introduc în recipiente sterile ce conţin mediu de conservare, se etichetează corespunzător şi se trimit la laborator.3
Transportul probelor şi prelucrarea lor se face în max. 2 h dacă au fost recoltate în recipiente fără mediu de transport, sau pot fi păstrate până la 24 h la temperatura camerei, dacă s-au recoltat în recipiente ce conţin mediu de transport Cary-Blair, ce asigură o bună viabilitate a patogenilor intestinali bacterieni. Excepţie de la aceste reguli fac probele recoltate în suspiciunea de infecţie cu Shigella spp, bacterie foarte sensibilă, ce necesită însămânţare pe mediile de cultură imediat după prelevare3;4 .
Pentru etiologia virală, probele care nu se prelucrează imediat trebuie păstrate la – 70°C3 .

Izolarea bacteriilor aerobe

  • Se însămânţează proba pe două medii de cultură, unul slab selectiv (Mac Conkey) şi unul moderat selectiv (ADCL) şi se incubează 24 h la 35-37ºC, urmărindu-se culturile la 24 şi 48 h pentru apariţia coloniilor caracteristice. Pentru genul Vibrio, mediul selectiv recomandat este BSA (agar săruri biliare), iar pentru levuri- mediul Sabouraud cu Cloramfenicol.
    • Pentru a creşte şansele de izolare, proba este subcultivată pe medii de îmbogăţire ce favorizează multiplicarea patogenilor (e.g., bulion selenit acid de sodiu pentru Salmonella spp., apă peptonată alcalină sau bulion cu taurocolat şi peptonă la pH=8,0-9,0 pentru Vibrio de unde, după incubare, se pot efectua frotiuri şi culturi din partea superioară a mediului). Se incubează 24 h la 35-37°C, apoi se fac treceri pe mediile de cultură.
    • Coloniile caracteristice fiecărui gen vor fi repicate în vederea indentificării la nivel de specie si aglutinarii cu seruri specifice

Izolarea levurilor

Microscopia

  • pe frotiuri colorate Gram se urmăreşte prezenţa levurilor în cantitate mare şi predominantă faţă de flora bacteriană fecaloidă diminuată2.
    • este decisivă pentru cultivarea materiilor fecale în vederea izolării şi cuantificării levurilor.
    Cultivarea pe mediul Sabouraud cu Cloramfenicol, cu urmărire la 48–72 h3.
    În vederea stabilirii etiologiei micotice a sindromului diareic se va efectua examenul cantitativ al levurilor, respectiv determinarea numărului de unităţi formatoare de colonii micotice per g sau ml de materii fecale, semnificativ cantitativ fiind un număr >109UFC/g sau ml materii fecale3.

Comunicarea şi interpretarea rezultatelor

În laboratoarele Synevo, se comunică următorii agenţi patogeni enterici:
• Salmonella spp.,

  • Shigella spp.,
  • E coli (EPEC – numai la copii <2 ani -, EHEC, EIEC),
  • Klebsiella spp – la copii până în 2 luni, atunci când pe mediile de cultură creşterea este predominantă,
  • Candida albicans.
    De asemenea, menţionăm că în laboratoarele nostre nu se efectuează culturi pentru virusuri2.

Bibliografie

  1. Betty A.Forbes, Daniel F.Sahm, Alice S.Weissfeld. Gastrointestinal tract infections. In Bailey and Scott’s Diagnostic Microbiology. Mosby, USA, 11 ed. 2002; 62, 965-969.
    2. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2006. Ref TypeCatalog.
    3. Marian Negut. Diagnosticul de laborator in sindromul diareic infectios. In Tratat de Microbiologie Clinica. Dumitru Buiuc, Marian Negut, Editura Medicala, Romania, 1 ed. 1999, 349-386.
    4. Richard B.Thomson J, J.Michael Miller. Specimen collection, transport and processing : Bacteriology. In Manual of Clinical Microbiology. Patrick R. Murray et al, ASM PRESS, USA, 8 ed. 2003; 20, 312-313.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *