Complexe imune circulante (CIC)

Analize medicale

Laborator Synevo

 

Informatii generale si recomandari

Complexele imune sunt agregate de proteine formate prin legarea anticorpilor de antigene. Ele se formeaza continuu ca rezultat al raspunsului imun. Deoarece sunt rapid distruse in circulatia sanguina, aceste complexe imune (CIC,complexe imune circulante) nu sunt detectate in ser sau sunt detectate doar in cantitati mici. Detectia CIC este posibila in anumite afectiuni in care exista o concentratie crescuta de complexe imune care depaseste clearance-ul realizat de fagocite. Cresterea CIC duce  la cresterea agregarii trombocitare si eritrocitare. De asemenea , datorita activarii sistemului complement se produc reactii inflamatorii care determina stimularea leucocitelor, activarea macrofagelor cu alterari consecutive la nivel tisular.

Sistemul complement este un sistem enzimatic multifunctional alcătuit din proteine si glicoproteine plasmatice (aproximativ 20- 30 de componente) si are un rol esential în apărarea organismului. Complementul joacă un rol auxiliar în cadrul răspunului imun umoral îndeplinind două functii si anume:
– Ajută la finalizarea actiunii anticorpului asupra antigenului.
– Are capacitatea de a recunoaste imunologic nespecific structurile non-self. 
Aceste două functii se exercită fie separat, fie integrate în răspunsul imun umoral. 

In calea clasica a activarii complementului complexele antigen-anticorp se leaga de componentele complementului C1,C4 si C2 declansind cascada pina la C9. 

C1 este un complex trimolecular foarte mare, cu o masă moleculară de aproximativ 700 kilodaltoni. Este alcătuit din C1q care este unitatea de recunoastere, care va detecta prezenta complexelor imune membranare sau solubile, C1r si C1s, ambele fiind complexe enzimatice ce  au denumirea de serinesteraze.
C1q depistează prezenta complexelor imune.C1q se leaga de complexele imune circulante prin fragmentul Fc al moleculelor imunoglobulinice.C1q este o glicoproteina  alcătuita din 6 subunităti identice care se ansamblează două câte două formând trei unităti constituite din câte 3 lanturi polipeptidice A, B si C foarte lungi. În portiunea liniară a unitătilor organizarea se face sub formă de triplu helix, apărând ca o structură similară moleculei de colagen, în timp ce în portiunea terminală organizarea este sub formă de portiuni globuloase direct responsabile de realizarea legăturilor cu secventele activatoare de complement ale anticorpilor (Fc).

Concentratii crescute de CIC serice se pot intilni in: glomerulonefrita, boala Crohn, colita ulcerativa, boli reumatismale sistemice cu complicatii vasculitice (lupus eritematos sistemic poliartrita reumatoida), infectii virale, bacteriene sau parazitare ca si in alergii, afectiuni cronice ale pielii si boli neurologice.

 Desi detectia CIC nu este specifica pentru o anumita afectiune, testarea CIC poate furniza informatii de interes despre patologia, cursul si prognoza bolii. Prezenta CIC este un indicator despre apararea imuna depasita sau conflictul autoimun, ceea ce conduce la necesitatea efectuarii de teste complementare in vederea clarificarii diagnosticului.

In bolile autoimune, afectiunile neoplazice sau bacteriene, dozarea CIC este utilizata ca marker de activitate a bolii si pentru monitorizarea tratamentului. Desi exista multe metode pentru determinarea CIC (precipitare cu PEG, imunodifuzie radiala, teste celulare), testul de electie pentru determinarea CIC este metoda  ELISA care permite determinarea cantitativa in vitro a complexelor imune  care leaga fractiunea de complement C1q.

Concentratii persistent crescute de CIC  pot indica o boala cronica activa, pe cind normalizarea concentratiei CIC denota succesul tratamentului. De asemenea se pot face corelatii intre nivelul CIC si semnele clinice sau  recaderi. WHO recomanda  intotdeauna repetarea testarii CIC dupa cateva saptamini de la prima testare pentru a evalua persistenta complexelor imune in circulatie si semnificatia patologica. De asemenea ,aceasta testare secundara permite  si monitorizarea tratamentului.

Conform cu recomandarile WHO urmatoarele afectiuni sunt asociate cu prezenta CIC:

  • Boli reumatice (lupus eritematos sistemic, boala mixta de tesut conjunctiv, poliartrita reumatoida, sindrom Sjoegren, periarterita nodoasa, sindromul Felty, sindromul Reiter, boala Bechterew)
  • Infectii virale (hepatita B, infectia cu CMV, EB, panencefalita sclerozanta subacuta)
  • Infectii bacteriene (endocardita infectioasa, gonoreea diseminata, sifilisul, infectia cu streptococ si meningococ)
  • Parazitoze (malaria, schistosomiaza, tripanosomiaza, toxoplasmoza)
  • cancere, colita ulcerativa, boala Crohn, pneumonia interrstitiala idiopatica, fibroza chistica, scleroza multipla, purpura trombotica trombocitopenica, sindromul Behcet, sindromul CHURG-Strauss, boli cronice hepatice

Pregatire pacient -à jeun (pe nemancate)1.

Specimen recoltat – sange venos1.

Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator1.

Prelucrare necesara dupa recoltare -se separa serul prin centrifugare; se lucreaza serul proaspat; daca acest lucru nu este posibil, serul se pastreaza la -20°C1.

Volum proba – minim 0.5 mL ser1.

Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat1.

Stabilitate proba –timp indelungat la -20°C; nu decongelati/recongelati1.

Metoda – ELISA. CIC din serul pacientului se fixeaza prin fragmentul Fc pe  C1q  de la nivelul microplacii; pentru a cuantifica complexele CIC-IgG se adauga ulterior anticorpi anti-IgG conjugati cu peroxidaza si apoi substratul TMB; intensitatea culorii obtinute este direct proportionala cu nivelul complexelor C1q-CIC legate de faza solida1.

Valori de referinta1 

Negativ: < 20 R.U./ml

Pozitiv: > 20 R.U./ml

5 R.U./ml corespund  la 1microgram Eq/ml agregate IgG.

Limite si interferente

Valorile CIC trebuie intotdeauna sa fie interpretate in context clinic1.

Bibliografie

  1. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.
  2. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Immune Complexes,. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.
  3. www. quidel.com. CIC-C3d EIA. Ref Type: Internet Communication.
  4. Yoshinova S, et. al. Circulating immune complexe levels measured by new ELISA kits utilizing monoclonal anti-C1q anti-C3d antibodies correlate with clinical activities of SLE but not with those of RA. In J. Clin Lab Immunol. 1992; 38(4): 161-73.