Cancerul nazofaringian

Boli

Incidenţă 

În Europa, incidenţa standardizată în funcţie de vârstă (exprimată la 100.000) a cancerului nazofaringian (NPC) este cuprinsă între 0,1 şi 2,2. În zonele endemice, precum regiunea sudică a Chinei, incidenţa este mult mai mare, ajungând la 26,9. La populaţiile din bazinul mediteranean incidenţa este intermediară. 

Diagnostic 

Diagnosticul definitiv se stabileşte după biopsierea endoscopică a tumorii nazofaringiene primare. Subtipul histologic ar trebui raportat conform clasificării WHO.   

Stadializare şi evaluarea riscului 

NPC se stadializează în conformitate cu sistemul creat de Uniunea Internaţională Împotriva Cancerului (UICC) şi Comitetul Central American pentru Cancer (AJCC), prezentat în Tabelul 1. 

Tabelul 1. Ediţia a şasea (2002) a sistemului UICC/AJCC pentru stadializarea NPC. 

Tumora nazofaringiană primară (T)

 

T1

Tumora nu depăşeşte nazofaringele

T2

Tumora invadează ţesuturile moi

T2a

Tumora invadează orofaringele şi/sau cavitatea nazală, fără extensie parafaringiană

T2b

Tumora prezintă extensie parafaringiană

T3

Tumora invadează structurile osoase din vecinătate şi/sau sinusurile paranazale

T4

Tumora prezintă extensie intracraniană şi/sau invadează nervii cranieni, fosa infratemporală, hipofaringele, orbita, sau spaţiul masticator

Limfoganglionii regionali (N)

 

N1

Diseminare unilaterală în cel puţin un limfoganglion situat superior de fosa supraclaviculară, având diametrul maxim ≤ 6 cm

N2

Diseminare bilaterală în limfoganglioni situaţi superior de fosa supraclaviculară, având diametrul maxim ≤ 6 cm

N3

Diseminare în cel puţin un limfoganglion, având diametrul maxim > 6 cm (N3a) sau fiind situat în fosa supraclaviculară (N3b)

Metastazele (M)

 

M0

Nu există metastaze

M1

Există metastaze

Grupare pe stadii

 

 

 

Stadiul 0

T in situ

N0

M0

Stadiul I

T1

N0

M0

Stadiul IIA

T2a

N0

M0

Stadiul IIB

T2b

N0

M0

 

T1, T2a, T2b

N1

M0

Stadiul III

T3

N0, N1

M0

 

T1, T2, T3

N2

M0

Stadiul IVA

T4

N0, N1, N2

M0

Stadiul IVB

Orice T

N3

M0

Stadiul IVC

Orice T

Orice N

M1

Procedurile folosite pentru stadializare includ anamneză, examinare fizică (inclusiv evaluarea nervilor cranieni), hemoleucogramă, analize biochimice (inclusiv teste funcţionale hepatice), radiografie toracică, nazofaringoscopie, TC/IRM de nazofaringe, bază de craniu şi gât. Când este posibil, este preferabilă utilizarea IRM [III, B].

Investigaţiile imagistice pentru depistarea metastazelor sunt scintigrafia osoasă şi TC toracică şi abdominală superioară; acestea trebuie luate în considerare la pacienţii cu risc crescut (cu invazie limfoganglionară, în special N3) şi când se depistează modificări clinice sau biochimice sugestive [III, B]. Utilizarea tomografiei cu emisie de pozitroni este în curs de investigare, iar rezultatele par promiţătoare.

S-a dovedit că măsurarea nivelului de ADN al virusului Epstein-Barr în plasmă sau ser (atât înainte cât şi după efectuarea tratamentului) are valoare prognostică [III, B]. 

Tratament 

Tratamentul are la bază radioterapia (RT), care este o componentă esenţială a terapiei cu intenţie curativă pentru NPC localizat. Stadiile I şi IIA se tratează numai cu RT, iar pentru stadiile III şi IVA/B se foloseşte RT combinată cu chimioterapie concomitentă [I, A]. De asemenea, chimioradioterapia concomitentă poate fi luată în considerare şi pentru stadiul IIB [III, B].

Se iradiază atât tumora primară cât şi regiunile peritumorale bilaterale considerate la risc pentru diseminare tumorală microscopică. La pacienţii cu boală N0 se recomandă iradierea selectivă a limfoganglionilor. Conform consensului actual, pentru eradicarea tumorii primare este necesară aplicarea unei doze totale de 70 Gy, iar pentru tratamentul electiv al zonelor la risc doza este de 50 Gy. Pentru a reduce la minimum riscul toxicităţii tardive (în special afectarea structurilor nervoase din vecinătate), se recomandă evitarea dozelor > 2 Gy per fracţie zilnică şi accelerarea excesivă a iradierii folosind fracţii multiple cu > 1,9 Gy per fracţie [III, A]. În stadiile incipiente, radioterapia cu modularea intensităţii pare a ameliora controlul local al bolii [III, B], reducând totodată incidenţa xerostomiei de iradiere [II, B].

Pentru chimioradioterapia concomitentă se foloseşte de obicei cisplatinul [I, A].

Chiar dacă nu există dovezi conform cărora tratamentul adjuvant singur conduce la creşterea supravieţuirii, se pare că pot fi obţinute beneficii când chimioradioterapia concomitentă (pe bază de cisplatin) se asociază cu chimioterapie adjuvantă de tip cisplatin/fluorouracil.

Deşi nu este considerată tratament standard, chimioterapia neoadjuvantă s-a dovedit a creşte intervalul liber de boală şi poate fi luată în considerare la pacienţii cu boală local avansată. 

Monitorizare 

Monitorizarea pacienţilor constă în examinarea periodică a nazofaringelui şi gâtului, evaluarea funcţională a nervilor cranieni şi efectuarea de investigaţii în funcţie de simptomatologie pentru a identifica eventualele metastaze. La pacienţii iradiaţi la nivelul gâtului se recomandă şi evaluarea funcţiei tiroidiene. 

Tratamentul recurenţelor locale sau metastatice 

Recurenţele locale de mici dimensiuni sunt potenţial curabile, principala problemă fiind alegerea tratamentului optim (nazofaringectomie, brahiterapie, radiochirurgie, radioterapie stereotactică, radioterapie cu modularea intensităţii, sau asocierea dintre tratamentul chirurgical şi radioterapie, cu sau fără chimioterapie concomitentă). Deciziile terapeutice sunt individualizate, luându-se în considerare volumul, localizarea şi extensia tumorii recurente [III, B].

Recurenţele regionale rezecabile se tratează prin excizie radicală [III, B].

În caz de NPC metastatic, la pacienţii cu status de performanţă bun ar trebui luată în considerare chimioterapia paliativă. Ca tratament de primă linie se folosesc de obicei regimuri pe bază de săruri de platină/5-fluorouracil. Alţi agenţi eficace sunt paclitaxel, docetaxel, gemcitabină, capecitabină, irinotecan, vinorelbină, ifosfamidă, doxorubicină şi oxaliplatin; aceştia pot fi utilizaţi ca monochimioterapie sau în combinaţii [III, C]. 

Notă 

În parantezele pătrate sunt trecute nivelurile de evidenţă [I-V] şi gradele de recomandare [A-D], aşa cum sunt utilizate în cadrul Societăţii Americane de Oncologie Clinică (ASCO). Recomandările în dreptul cărora nu este trecut un grad de recomandare au fost considerate adecvate pentru practica clinică de către autorii experţi şi membrii consiliului director al ESMO. 

Autorii coordonatori ai Grupului de Lucru la Recomandările ESMO: A. T. C. Chan, E. P. Hui, S. F. Leung, Department of Clinical Oncology, State Key Laboratory in Oncology in South China, Sir YK Pao Centre for Cancer, Hong Kong Cancer Institute, Prince of Wales Hospital, The Chinese University of Hong Kong, Hong Kong, People’s Republic of China. 

Bibliografie 

  1. Curado MP, Edwards B, Shin HR et al. (eds). Cancer Incidence in Five Continents, Vol. IX. IARC Scientific Publications No. 160. Lyon: IARC 2007. 
  2. Shanmugaratnam K, Sobin LH. The World Health Organization histological classification of tumours of the upper respiratory tract and ear. A commentary on the second edition. Cancer 1993; 71: 2689–2697. 
  3. Lo YM, Chan LY, Lo KW et al. Quantitative analysis of cell-free Epstein–Barr virus DNA in plasma of patients with nasopharyngeal carcinoma. Cancer Res 1999; 59: 1188–1191. 
  4. Chan AT, Lo YM, Zee B et al. Plasma Epstein–Barr virus DNA and residual disease after radiotherapy for undifferentiated nasopharyngeal carcinoma. J Natl Cancer Inst 2002; 94: 1614–1619. 
  5. Leung SF, Zee B, Ma BB et al. Plasma Epstein–Barr viral deoxyribonucleic acid quantitation complements TNM staging in nasopharyngeal carcinoma prognostication. J Clin Oncol 2006; 34: 5414–5418. 
  6. Al-Sarraf M, LeBlanc M, Giri PG et al. Chemoradiotherapy versus radiotherapy in patients with advanced nasopharyngeal cancer: phase III randomized Intergroup study 0099. J Clin Oncol 1998; 16: 1310–1317. 
  7. Chan AT, Leung SF, Ngan RK et al. Overall survival after concurrent cisplatin-radiotherapy compared with radiotherapy alone in locoregionally advanced nasopharyngeal carcinoma. J Natl Cancer Inst 2005; 97: 536–539. 
  8. Lin JC, Jan JS, Hsu CY et al. Phase III study of concurrent chemoradiotherapy versus radiotherapy alone for advanced nasopharyngeal carcinoma: positive effect on overall and progression-free survival. J Clin Oncol 2003; 21: 631–637. 
  9. Kwong DL, Sham JS, Au GK et al. Concurrent and adjuvant chemotherapy for nasopharyngeal carcinoma: a factorial study. J Clin Oncol 2004; 22: 2643–2653. 
  10. Wee J, Tan EH, Tai BC et al. Randomized trial of radiotherapy versus concurrent chemoradiotherapy followed by adjuvant chemotherapy in patients with American Joint Committee on Cancer/International Union against cancer stage III and IV nasopharyngeal cancer of the endemic variety. J Clin Oncol 2005; 23: 6730–6738. 
  11. Lee AWM, Lau WH, Tung SY et al. Preliminary results of a randomized study on therapeutic gain by concurrent chemotherapy for regionally-advanced nasopharyngeal carcinoma: NPC-9901 Trial by the Hong Kong Nasopharyngeal Cancer Study Group. J Clin Oncol 2005; 23: 6966–6975. 
  12. Baujat B, Audry H, Bourhis J et al. Chemotherapy in locally advanced nasopharyngeal carcinoma: an individual patient data meta-analysis of eight randomized trials and 1753 patients. Int J Radiat Oncol Biol Phys 2006; 64: 47–56. 
  13. Chua DT, Ma J, Sham JS et al. Long-term survival after cisplatin-based induction chemotherapy and radiotherapy for nasopharyngeal carcinoma: a pooled data analysis of two phase III trials. J Clin Oncol 2005; 23: 1118–1124. 
  14. Kam MK, Leung SF, Zee B et al. Prospective randomized study of intensitymodulated radiotherapy on salivary gland function in early-stage nasopharyngeal carcinoma patients. J Clin Oncol 2007; 25: 4873–4879. 
  15. Ma BB, Chan AT. Recent perspectives in the role of chemotherapy in the management of advanced nasopharyngeal carcinoma. Cancer 2005; 103: 22–31.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *