Beta-2-microglobulina in urina

Analize medicale

Laborator Synevo

Informatii generale

Beta2-microglobulina (B2M) este o proteina cu greutate moleculara mica (11,8 kDa) ce constituie lantul usor al antigenelor complexului major de histocompatibilitate (HLA) clasa I. Din acest motiv este prezenta in toate celulele nucleate din organism.

La persoanele sanatoase beta2-microglobulina este sintetizata la o rata relativ constanta in timpul proceselor de regenerare celulara, principala sursa fiind limfocitul.

Rinichiul reprezinta calea esentiala de eliminare a B2M, la acest nivel avand loc filtrarea glomerulara si reabsorbtia tubulara. Timpul de injumatatire la persoanele sanatoase este de 40 minute. O reducere a filtrarii glomerulare determina o crestere exponentiala a concentratiei serice  de B2M; in cazul unor niveluri serice foarte mari se depoziteaza sub forma de amiloid (acest proces are loc in special la pacientii care sunt supusi  unei dialize indelungate).
Productia de B2M este stimulata de citokine si se asociaza cu infectii bacteriene, virale si afectiuni imune.

Datorita faptului ca B2M este excretata la nivel glomerular si apoi partial reabsorbita in tubii renali, prin compararea nivelurilor serice ale acestui peptid cu cele urinare, este posibila determinarea cauzei disfunctiei renale: glomerulara sau tubulara3.

Recomandari pentru determinarea beta2-microglobulinei in urina

-intoxicatia cu metale grele: mercur, cadmiu;

-diagnosticul si monitorizarea afectiunilor tubulo-glomerulare;

-evaluarea toxicitatii aminoglicozidelor si ciclosporinelor;

-pielonefrita;

-sindrom Fanconi;

-boala Wilson1.

Pregatire pacient – nu este necesara1.

Specimen recoltat – o proba de urina spontana (preferabil prima urina de dimineata)1.

Recipient de recoltare – eprubeta pentru urina1.

Cantitatea recoltata – 10 mL1.

Prelucrare necesara dupa recoltare – deoarece B2M este instabila in urina acidase va adauga NaOH 1N pentru a obtine un pH de 6-81.

Stabilitate proba  7 zile la 2-8ºC1.

Metoda – imunochimica cu detectie prin chemiluminiscenta (CLIA )1.

Valori de referinta – < 0,3 mg/L1.

Interpretarea rezultatelor

Concentratia serica a B2M precum si excretia ei urinara ofera informatii importante doar in prezenta manifestarilor clinice, fiind un marker fidel pentru evaluarea stadiului si prognosticului bolii.

In  sindroamele glomerulare nivelele sangvine sunt crescute, iar cele urinare sunt scazute, in timp ce in afectiunile tubulare  B2M prezinta valori crescute in urina si foarte scazute in plasma1.

Daca nivelul plasmatic al B2M depaseste 6mg/L, capacitatea de reabsorbtie a rinichiului este depasita, iar concentratia urinara nu mai poate fi folosita ca indicator al afectiunilor tubulare3.

B2M se reabsoarbe la nivelul marginii in perie din tubul proximal, orice modificare survenita la acest nivel (nefrita bacteriana interstitiala, nefropatie indusa de cadmiu, necroza tubulara determinata de aminoglicozide) determinand o crestere a excretiei urinare.

O excretie urinara a B2M > 0.3 mg/L se poate intalni la gravidele cu infectii de tract urinar superior (ex. pielonefrita cu leziuni tubulo – interstitiale).

La pacientii cu nefrotoxicitate determinata de aminoglicozide concentratiile B2M cresc rapid,  inainte ca valorile creatinei sa devina anormale.

Concentratia plasmatica si excretia urinara a B2M la persoanele expuse la cadmiu, sunt corelate cu durata expunerii dar si cu tipul produsilor cu care pacientul a venit in contact3

Bibliografie

  1. Frances Fischbach. Urine Testing. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 7 Ed., 2004, 216-217.
  2. Laborator Synevo. Referinte specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.
  3. Lothar Thomas. Urinary Proteins. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany, 1 Ed., 1998, 685-688.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *