Anticorpi anti-tirozinfosfataza IA2

Analize medicale

Laborator Synevo

Informatii generale

Diabetul zaharat tip 1 apare in urma distrugerii celulelor beta ale pancreasului, ceea ce conduce la un deficit absolut de insulina. Simptomele clinice ale diabetului nu apar pana cand nu au fost distruse 80% pana la 90% din aceste celule5. Inaintea manifestarii clinice, diabetul de tip 1 se caracterizeaza prin aparitia autoanticorpilor circulanti fata de o varietate de antigene insulare, ce sunt reprezentate de decarboxilaza acidului glutamic (GAD), tirozin fosfataza si insulina1. Distrugerea autoimuna  a celulelor beta pancreatice producatoare de insulina este considerata a fi cauza primara a diabetului2,3.

Prezenta acestor autoanticorpi demonstreaza o activitate autoimuna precoce si determinarea lor poate ajuta clinicianul in predictia, diagnosticul si managementul pacientilor diabetici5.

IA2 face parte din familia proteinei tirozinfosfataza, parte componenta a membranei celulare. Proteinele tirozinfosfataze (PTPs) sunt o mare familie de enzime cu rol in semnalizarea intra-si intercelulara, antagoniste ale tirozinkinazelor (PTKs). In timp ce PTK fosforileaza tirozina, PTP indeparteaza fosfatul de pe substrat. Deoarece statusul de fosforilare a unei proteine ii poate modula functia, PTK si PTP conlucreaza pentru a regla functionarea proteinelor in ceea ce priveste raspunsul fata de o varietate de semnale, inclusiv hormoni, mitogeni si oncogene8. Ca si GAD, IA2 se gaseste in tesutul nervos si alte tesuturi endocrine. Anticorpii fata de IAse gasesc la 50-75% dintre copiii diabetici de tip 1 si 30-50% din adulti inaintea aparitiei bolii. Deoarce riscul de diabet creste cu prezenta fiecarui anticorp, valoarea predictiva a anticorpilor IAcreste cand este insotita de prezenta anticorpilor fata de insulina sau fata de GAD1,3.7.

Tip Ac

 Copii

 Adulti

ICA

80-90

70-80

GADA

70-80

70-80

IAA

50-70

20-30

IA2

60-70

30-50

 Prevalenta anticorpilor in diabetul zaharat tip 1 (%)

Recomandari pentru determinarea anticorpilor antitirozinfosfataza

– diferentierea pacientilor cu diabet de tip 1 sau de tip 2;

– evaluarea riscului de a dezvolta un diabet zaharat la rudele de gradul I ale unui diabetic;

– suspiciune de LADA (latent autoimmune diabetes in adults) si pentru evaluarea nevoii de insulina;

– evaluarea riscului la pacientele cu diabet gestational3;4.

Pregatire pacient  à jeun (pe nemancate) – minim 7 ore4.

Specimen recoltat – sange venos4.

Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator4.

Prelucrare necesara dupa recoltare  se separa serul prin centrifugare; se lucreaza serul proaspat; daca acest lucru nu este posibil, serul se pastreaza la 2-8°C sau la -20°C4.

Volum proba – minim 0.5 mL ser4.

Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat4.

Stabilitate proba  serul separat este stabil 7 zile la 2-8°C; 3 luni la -20°C; nu decongelati/recongelati4.

Metoda – ELISA4.

Valori de referinta –  <10 IE/mL4.

 Interpretarea rezultatelor

Evidentierea anticorpilor indica evolutia unui proces autoimun. Studii efectuate pe termen lung arata ca o testare combinata a diferitilor anticorpi (GADA+IA 2  sau GADA+IAA) se coreleaza in peste 85% din cazuri cu risc sau debut de diabet de tip13. Specificitatea anticorpilor atinge 98%1. Un rezultat negativ la copii face improbabil diagnosticul de diabet de tip 1.

O problema speciala o reprezinta diabetul LADA. Acesta are in comun cu diabetul de tip 1 caracteristicile fiziologice privind disfunctia metabolica, genetica si autoimunitatea. Pacientii dezvolta un diabet dupa 30 ani ca urmare a evolutiei lente a unui proces autoimun.  Acesti pacienti sunt diagnosticati frecvent ca avand diabet de tip 2 si tratati cu antidiabetice orale1,7. Totusi, dupa luni sau ani se ajunge la nevoia de insulina. Se estimeaza ca 20% dintre pacientii diagnosticati ca avand diabet tip 2 (mai ales intre 25-44 ani) ar avea de fapt LADA1. Testarea anticorpilor specifici ar trebui facuta la toti adultii care nu sunt obezi si aparent prezinta diabet zaharat tip 2.

Limite si interferente

Deoarece anticorpii specifici nu pot fi determinati intotdeauna,un rezultat negativ nu exclude diagosticul de diabet de tip 1 (diabet zaharat tip 1 idiopatic). Mai ales in cazul adultilor,cca. 20-30% nu prezinta anticorpi, desi exista un deficit absolut de insulina. In acest caz diagnosticul poate fi stabilit prin determinarea secretiei pancreatice reziduale si prin teste genetice1

Bibliografie

  1. J.Seissler,W>A.ScherbaumDGKL.e.V.Arbeitgruppe:Autoimmundiagnostik Diabetesmellitus.www>dgkl.de/autoimmundiagnostik/diabetes
  2. Richard A. McPherson,Matthew R. Pincus. Henry”s clinical diagnosis and management by laboratory methods,Ed., 2007, 185-189.
  3. W.A.Scherbaum-Fruherkennung des Typ 1 Diabetes www.diabetes-deutschland.de
  4. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.
  5. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. IA2 Autoantibodies. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.
  6. Lothar Thomas. Insulin, C-peptide, proinsulin. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany, 1 Ed., 1998, 153-154.
  7. B.Reinsch,S.Zimmy,H.Schatz,M.Pfohl Antikoerper gegen Glutamatdecarboxylase und Tyrosinphosphatase-aenliches Protein IA2 in der Klassifikation von unselektionierten diabetespatienten Medizinische Klinik 2003;98:67-71 (Nr.2)
  8. Hiroshi Aoyama,T.M.Araujo Silva,M.A.Miranda,C.V.Ferreira Proteinas tirosina fosfatases: propriedades e funcoes biologicas Quim.Nova, vol 26, No.6, 2003, 896-900.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *