Anti-HAV-IgM

Analize medicale

Laborator Synevo

Informatii generale

Virusul hepatitei A este un virus mic, lipsit de invelis, ce face parte din familia Picornaviridae, genul Hepatovirus; este alcatuit dintr-un genom ARN monocatenar de polaritate pozitiva si o capsida cu simetrie icosaedrica; in functie de proteinele capsidale (VP1 – VP3) a fost descrisa o singura varianta antigenica majora. Anticorpii care apar fata de aceste antigene sunt anticorpi neutralizanti, protectori3;4;6.

Virusul se transmite predominat fecal-oral, prin apa si alimente contaminate cu fecale, dar in conditii de mare promiscuitate este posibila transmiterea si prin contact interuman strans4;6; este raportata si transmiterea pe cale sexuala la homosexuali6 si rar parenteral3;7.

Perioada de incubatie a bolii este in medie 28 zile (15-60 zile). Formele inaparente reprezinta peste 80% din cazurile inregistrate la copii; cu varsta numarul acestora scade. Manifestarile hepatitei sunt cel mai frecvent de gravitate medie, dar pot evolua si sever, insa foarte rar (1%) ca hepatite fulminante (insuficienta hepato-renala, cu mortalitate 80-90% ). Hepatita virala A nu cronicizeaza si virusul nu persista in organism3;4;6;7.

Virusul este prezent in sange si fecale cu 2 saptamani inaintea debutului bolii si 1-2 saptamani dupa disparitia icterului4.

Diagnosticul de rutina al infectiei este serologic; testele comerciale pun in evidenta anticorpii de tip IgM si totali.

Primii anticorpi care apar sunt de tip IgM, urmati ulterior de aparitia IgG. Anti-HAV-IgM apar concomitent cu debutul simptomelor, ating un nivel maxim in cursul primei luni si devin nedetectabili dupa 6 luni2;4. Anticorpii anti- HAV totali sunt predominant de tip IgG, cu exceptia perioadei infectiei acute cu VHA, cand predomina anticorpii de tip IgM. Ei sunt aproape intotdeauna prezenti la debutul hepatitei acute si sunt de regula detectabili tot restul vietii (45% dintre adulti au acesti anticorpi prezenti in ser). Prezenta lor indica o expunere anterioara la VHA, convalescenta, precum si imunitate fata de hepatita de tip A7; anti-HAV-IgG sunt pusi in evidenta in ser la 2 saptamani de la vaccinare4 si dupa administrarea de imunoglobuline3;7; titrul anticorpilor postinfectie este mai mare decat cel prezent dupa transfer pasiv3;4.

Titrul minim protector nu este bine definit, dar este foarte mic: < 45 mUI/mL6.

Anti-HAV-IgG transferati de la mama la fat transplacentar pot fi detectati la copii, chiar si peste varsta de1 an3.

Absenta anticorpilor anti-HAV totali exclude practic infectia recenta cu VHA.

Profilaxia infectiei se realizeaza prin vaccinare7.

Recomandari pentru determinarea anti-HAV

  • diagnosticul de infectie acuta cu virusul hepatitei A (anti-HAV-IgM)3.

Pregatire pacient – à jeun (pe nemancate)1.

Specimen recoltat – sange venos1.

Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator1.

Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare; se lucreaza imediat; daca acest lucru nu este posibil, serul se pastreaza la 2°- 8°C sau la -20°C1

Volum proba – minim 0.5 mL ser1

Cauze de respingere a probei – specimen hemolizat; specimen expus la temperaturi ridicate; specimen contaminat bacterian1.

Stabilitate proba – serul este stabil 7 zile la 2-8°C; timp indelungat la -20°C;evitati decongelarea/recongelarea1.

Metoda – imunochimica cu detectie prin electrochemiluminiscenta (ECLIA)1.

Valori de referinta

  • anti-HAV-IgM: negativ1.

Limite si interferente

Anticorpii anti-HAV totali nu fac distinctia intre o infectie recenta si una veche, pentru aceasta fiind necesara determinarea anti-HAV-IgM. Efectuarea de teste seriale nu este de obicei indicata7.

Prezenta anticorpilor anti-HAV nu exclude hepatita B sau alte forme de hepatita virala2.

Pot sa apara rezultate fals pozitive pentru anti-HAV-IgM daca anti-HAV-IgG sunt prezenti in ser in concentratii foarte mari6.

Foarte rar anti-HAV-IgM se pot dezvolta dupa vaccinarea anti hepatita tip A5.

  • Interferente analitice

Pot produce interferente cu unele componente ale kit-ului si conduce la rezultate neconcludente urmatoarele:

– tratamentul cu biotina in doze mari (>5 mg/zi); de aceea se recomanda ca recoltarea de sange sa se

  faca dupa minimum 8 ore de la ultima administrare;

– titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidina si anti-ruteniu;

– anticorpii monoclonali proveniti de la soarece administrati la unii pacienti in scop diagnostic sau terapeutic1

Bibliografie

  1. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.
  2. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Hepatitis A Antibody, Total. Hepatitis A Antibody, IgM. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.
  3. Lothar Thomas. Viral hepatitis. In Clinical Laboratory Diagnostics- Use and Assessment of Clinical Laboratory

          Results. TH- Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main,                        Germany,1 Ed., 1998, 1260-1263.

  1. Mandell, Douglas, Bennett Principles and Practice of infections Diseases, 1998, 829-837.
  2. Sjogren MH et al (1991), Immunogenicity of an Inactivated Hepatites A Vaccine, In Ann Intern Med 114: 470-471.
  3. Topley & Wilson’s Microbiology and Microbial Infections, 1998: 693-706.
  4. Wallach J. Afectiuni hepatobiliare si pancreatice. In Interpretarea testelor de diagnostic. Editura Stiintelor Medicale, Romania , Ed.7, 2001, 304-310.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *