Amprenta anala

Analize medicale

Laborator Synevo

Informatii generale si recomandari

Amprenta anala este cea mai eficienta metoda de depistare a oualor de Enterobius vermicularis. Parazitii adulti colonizeaza temporar intestinul subtire, iar dupa fecundare femelele migreaza in colon (mai ales in zona cecului). Cand toate ouale ajung la aproximativ acelasi stadiu de dezvoltare, femelele migreaza si le depun in pliurile anale, in timpul noptii. Pruritul puternic este datorat prezentei femelei in pliurile anale, ceea ce determina ca gazda sa se scarpine involuntar, astfel incat ouale ajung pe lenjeria si pe degetele persoanei in cauza. Aceste caracteristici ale ciclului biologic al Enterobius vermicularis duc la concluzia ca o metoda coproparazitologica clasica (examen direct, in strat gros, etc.) este inutila, deoarece ouale localizate in pliurile anale sunt evidentiate cel mai eficient prin metoda amprentei anale.

Avantajul metodei consta in faptul ca poate detecta la un prim examen peste 50% din cazuri, fata de un examen coproparazitologic obisnuit care poate detecta doar 10 – 15% din cazuri.

Pentru a exclude un diagnostic de enterobioza sunt necesare 7 examene efectuate la interval de 2 zile.

In cazul obtinerii unui rezultat pozitiv, se recomanda sa fie investigati  si ceilalti membrii ai familiei (mai ales copiii)1;3.

Pregatire pacient – recoltarea se face dimineata, inainte de efectuarea toaletei perineale sau a defecarii3.

Tehnica de recoltare

Materiale necesare:

– banda adeziva transparenta sau celofan

– baghete de sticla

– eprubete de sticla

– lame de microscopie

Pregatirea materialului

– unul din capetele baghetei de sticla se acopera pe o distanta de 1-2 cm cu banda adeziva sau celofan; in acest din urma caz, celofanul se prinde cu un inel de cauciuc;

–  bagheta astfel preparata se introduce intr-o eprubeta de sticla, fiind imobilizata cu un dop de vata.

Modul de lucru

– se scoate bagheta cu celofan din eprubeta;

– se apropie de zona perianala a pacientului, introducand capatul baghetei 1-3 mm in anus;

– se roteste usor bagheta astfel incat eventualele oua din pliurile mucoasei anale sa fie desprinse si sa adere de pelicula de celofan;

– se desprinde pelicula de celofan de pe bagheta si se depune pe o lama de microscopie curata, fara zgarieturi, asigurandu-se ca pelicula este bine intinsa, evitand formarea bulelor de aer1-4.

Metoda – examen microscopic direct2.

Limite si interferente

Un rezultat pozitiv nu exclude prezenta altor patogeni.

Un rezultat negativ nu exclude in general infectia; acesta se poate datora unei excretii intermitente a parazitului1

Bibliografie

  1. Dan Steriu. Infectii produse de helminti. In Infectii parazitare, Editura Ilex, Bucuresti, 2003, 247-250.
  2. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog
  3. Simona Radulescu, Meyer Ernest. Nematode intestinale. In Parazitologie medicala, Editura All, Bucuresti, 1992, 230, 283.
  4. World Health Organisation Geneva Basic Laboratory Methods in Medical Parasitology, 1991.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *