Alfa2-macroglobulina

Analize medicale

Laborator Synevo

Informatii generale

Alfa-2-macroglobulina (A2M) este cea mai mare proteina plasmatica nonimunoglobulinica (greutate moleculara de 725 kDa), fiind alcatuita din 4 lanturi polipeptidice ce contin o secventa specifica de aproximativ 35 aminoacizi (regiunea “momeala”) si un domeniu tioester similar cu cel din structura fractiunilor C3 si C4 ale complementului. Este un inhibitor endoproteazic cu spectru larg, putand inactiva aproape toate tipurile de serin, tiol, metal si carboxil proteaze. Enzimele se leaga si cliveaza regiunea “momeala” formandu-se astfel un complex covalent in care A2M sufera o modificare conformationala formand A2M activata care se leaga de receptorii specifici de pe macrofage. S-au descris mai multe forme de A2M, care difera intre ele prin compozitia in acid sialic, manoza si galactoza, care pot fi separate prin focusare izoelectrica7.

In conditii normale, nivelul seric de A2M este mai crescut la femei dacat la barbati, ca raspuns la secretia de estrogeni7.

A2M este una din proteinele de faza acuta. Multe citokine, incluzand TGF-beta, IL1, IL2, IL6, PDGF, FGF, VEGF,  se leaga de A2M, in unele cazuri aceasta reprezentand o cale de transport si posibil o modalitate de prelungire a  duratei vietii biologice, iar in alte cazuri legarea de A2M determina inhibarea unora din activitatile biologice ale liganzilor. Interactiunea dintre A2M si citokine se crede ca moduleaza expresia proteinelor de faza acuta in hepatocite. De asemenea A2M a fost raportat ca un important factor antiapoptotic pentru celulele musculare netede vasculare2.

A2M functioneaza de asemenea ca un inhibitor al coagularii prin inactivarea trombinei si FXa si ca inhibitor al fibrinolizei prin inactivarea plasminei si kalikreinei.

A2M a fost implicata in boala Alzheimer pe baza abilitatii sale de a media clearance-ul si degradarea Aβ, componentul major al depozitelor de β-amiloid, mostenirea unei deletii la nivelul exonului 18 a genei A2M  de pe cromozomul 12 conferind risc crescut de boala Alzheimer. De asemenea Saunders et al. (2003) au gasit o asociere genetica semnificativa a deletiei respective si a 2 polimorfisme cu boala Alzheimer, dar alte studii efectuate nu au confirmat aceasta asociere6.

In sindromul nefrotic majoritatea proteinelor strabat membrana de ultrafiltrare si ajung in urina, lucru ce nu se intampla cu A2M datorita dimensiunilor sale si, ca urmare, proteina este retinuta in fluxul sanguin si mentine impreuna cu albumina presiunea oncotica. In aceste conditii, concentratia serica poate atinge nivele pana la de 10 ori mai mari decat valorile de referinta5;7.

Pacientii cu boli proteolitice, cum ar fi pancreatita acuta, prezinta concentratii serice scazute care se coreleaza cu severitatea bolii3:5. Concentratiile scazute de A2M nu determina o stare patologica si nu se cunoaste nici o deficienta specifica a A2M7.                                                          A2M A2M constituie unul din testele care fac parte din profilele de investigatii non-invazive ale functiei hepatice denumite Fibrotest-Actitest si Fibromax4.

Recomandari pentru determinarea alfa2-macroglobulinei – evaluarea pacientilor cu pancreatita, sindrom nefrotic, diabet si ciroza hepatica3,5. 

Pregatire pacient – à jeun (pe nemancate)4.

Specimen recoltat  sange venos4.

Recipient de recoltare  vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator4.

Prelucrare necesara dupa recoltare  se separa serul prin centrifugare in aceeasi zi4.

Volum proba  minim 0.5 mL ser4.

Cauze  de respingere a probei  specimen lipemic4.

Stabilitate proba  serul separat este stabil 3 zile la 2-8ºC; timp indelungat  la -20ºC4.

Metoda  imunoturbidimetrica4.

Valori de referinta – 1.3-3 g/L4.

Interpretarea rezultatelor

Valorile α2-macroglobulinei sunt crescute in sindrom nefrotic proportional cu severitatea pierderii de proteine5.

Cresteri moderate ale valorilor plasmatice de α2-macroglobulina pot fi observate la pacientii cu ciroza hepatica si in fazele incipiente ale nefropatiei diabetice5;7.

In starile hiperfibrinolitice, dupa interventii chirurgicale majore, insuficienta hepatica severa si pancreatita acuta se inregistreaza concentratii reduse de α2-macroglobulina3;5. Nivelurile de A2M sunt scazute in sepsis si au fost asociate cu evolutie letala in unele studii2.

Bolnavii care au suferit un infarct miocardic acut si au valori plasmatice scazute de α2-macroglobulina au un prognostic mult mai bun, cu perioada de supravietuire mai mare de un an3;5.

Cresterile sau scaderile A2M pot fi observate din modificarile fractiunii alfa2-globulinelor din electroforeza proteinelor serice5

Bibliografie

  1. Blacker D et col. “Alpha-2 Macroglobulin is genetically associated with Alzheimer Disease”, Nature Genetics 19, 357 – 360 (1998)
  2. Cytokines & Cells Encyclopedia – COPE, “Alpha-2-Macroglobulin”. Ref Type: Internet Communication.
  3. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. α2-Macroglobulin, Quantitative. www.labcorp.com. 2010. Ref Type: Internet Communication
  4. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog
  5. Mayo Clinic/Mayo Medical Laboratories.Test Catalogs and Guides. Alpha-2-Macroglobulin, Serum. www.mayomedicallaboratories.com. Ref Type: Internet Communication.
  6. Online Mendelian Inheritance in Man, McKusick-Nathans Institute of Genetic Medicine, Johns Hopkins University School of Medicine. “Alpha-2-Macroglobulin”. Ref Type: Internet Communication.
  7. Richard A. McPetersen, Matthew R. Pincus. Alfa2 macroglobulin. In Henry’s Clinical Diagnosis and Management by Laboratory Methods – Sauders Elsevier 21-Ed 2007, 237.