Alfa-galactozidaza in sange

Analize medicale

Laborator Synevo

Informatii generale

Boala Fabry este o afectiune genetica heterogena cu transmitere autozomal recesiva X- linkata si o incidenta de aproximativ 1 la 50.000 barbati. Este determinata de deficienta unei enzime lizozomale, alfa-galactozidaza (alfa-Gal A) si se caracterizeaza prin depunerea progresiva a unor glicosfingolipide specifice (in special globotriaosylceramide -GL-3) in diferite tesuturi si organe, predominant in rinichi, miocard, vase sanguine, tegument, cornee si SNC.

A fost descrisa pentru prima oara in 1898, de Fabry si Anderson, insa defectul enzimatic a fost descifrat mai tarziu de catre Brady (1967) si Klint (1970).

GLA este singura gena cunoscuta a fi asociata cu boala Fabry;  aproximativ 100% dintre barbatii afectati prezinta o mutatie GLA. Pana in prezent au fost raportate peste 150 mutatii ale genei.

Debutul si severitatea simptomelor depind de activitatea enzimatica reziduala. Forma clasica de boala apare la persoanele de sex masculin cu activitatea galactozidazei <1% si debuteaza clinic in copilarie si adolescenta cu acroparestezii, angiokeratoame multiple, hipohidroza sau anhidroza (reducerea sau absenta transpiratiei) si opacitati corneene caracteristice. Pacientii dezvolta progresiv o afectare renala ce va conduce la insuficienta renala terminala, ce se manifesta tipic la varsta adulta, urmata de o boala cardiovasculara si/sau cerebrovasculara.

Barbatii cu activitate alfa-Gal A reziduala pot prezenta una din cele doua variante de boala Fabry – renala sau cardiaca – ce debuteaza mai tardiv in comparatie cu forma clasica.

Indivizii cu varianta renala dezvolta de obicei boala in a treia decada de viata cu manifestari specifice insuficientei renale, dar pot prezenta si alte simptome ale formei clasice de boala.

Persoanele cu varianta cardiaca sunt adesea asimptomatice pana la varsta de 40 ani cand sunt descoperite cu afectiuni cardiace cum ar fi cardiomiopatia, insuficienta mitrala sau tulburarile de conducere. Aceasta forma nu se asociaza cu insuficienta renala.

Variantele de boala Fabry pot ramane nediagnosticate.

Femeile care prezinta o mutatie la nivelul genei ce codifica galactozidaza sunt purtatoare ale defectului asociat cu boala Fabry si pot avea manifestari clinice ce variaza de la forme asimptomatice la forme grave, desi activitatea enzimatica se poate mentine in limite normale. Variatia formelor clinice la femeile heterozigote este atribuita inactivarii aleatoare a cromozomului X.

Corelatia genotip-fenotip este complexa, aceeasi mutatie fiind responsabila de forma clasica sau atipica, chiar in cadrul aceleasi familii.

Cele mai multe femei heterozigote provenite din familii in care barbatii prezinta fenotipul clasic au o evolutie clinica mai blanda si prognostic mai bun decat acestia.

Tabloul clinic al bolii Fabry

Angiokeratomele sunt adesea unele dintre primele manifestari ale bolii Fabry si apar ca grupuri de angiectazii punctiforme in straturile superficiale ale pielii. Leziunile pot fi plate sau usor elevate si nu dispar la presiune. Sunt localizate intre ombilic si genunchi, implica frecvent soldurile, spatele, coapsele, fesele, penisul, scrotul si tind sa fie bilaterale, simetrice. Cu toate acestea, exista o mare varietate in configuratia, distributia si densitatea acestor leziuni. Sunt de obicei implicate si mucoasele (bucala, conjunctivala). Numarul si dimensiunea acestor angiokeratoame creste progresiv odata cu varsta.

Leziunile cutanate sunt prezente la 66% dintre barbati si 36% din femei si se coreleaza cu severitatea manifestarilor sistemice ale bolii.

Acroparesteziile, crize episodice de durere (senzatie de arsura) intensa la nivelul extremitatilor distale, apar cel mai adesea in copilarie sau in perioada de adolescenta timpurie si semnalizeaza debutul clinic ale bolii. Sunt probabil rezultatul depunerii de globotriaosylceramide in vasele mici care vascularizeaza nervii periferici si determina ingustarea lumenului vascular cu aparitia spasmelor si chiar a infarctului.

Aceste crize au o durata variabila de la minute la cateva zile si sunt de obicei declansate de efort fizic, oboseala, stresul emotional sau schimbari bruste de temperatura si umiditate. Atacurile de dureri abdominale sau la nivelul flancurilor pot simula colica renala sau apendicita.

Crizele scad de obicei in frecventa si severitate odata cu inaintarea in varsta, dar cu toate acestea exista unii pacienti la care frecventa creste, iar durerea poate fi atat de chinuitoare si incapacitanta incat individul poate prezenta tendinte suicidale.

O caracteristica a bolii Fabry este opacitatea corneana (depozite lipidice cu o dispozitie radiara de la centru spre periferie), denumitacornea verticillata, ce poate fi observata doar cu ajutorul lampii cu fanta si se intalneste atat la barbatii afectati cat si la femeile heterozygote.

Modificarile lenticulare sunt prezente la aproximativ 30% dintre pacientii de sex masculin si includ depozite granulare in umoarea vitroasa si depozite capsulare anterioare in cristalin ce formeaza cataracta Fabry.

Acest tip de modificari nu interfera cu acuitatea vizuala.

De asemenea poate sa apara dilatarea anevrismala si tortuoasa a vaselor conjuctivale si retiniene, fiind observata mai frecvent la persoanele cu forme severe de boala.

Boala cardiovasculara si/sau cerebrovasculara este prezenta la majoritatea barbatilor de varsta mijlocie cu fenotipul clasic.

Insuficienta mitrala poate fi prezenta in copilarie sau adolescenta. Dilatarea ventriculului stang, afectarea valvulara si tulburarile de conducere sunt constatari precoce in cadrul bolii. Pot sa apara episoade intermitente de tahicardie supraventriculara. Hipertrofia ventriculara stanga, cauzata de depunerea lipidelor in miocard si asociata adesea cu hipertrofia septului interventricular, determina manifestari similare cu cardiomiopatia hipertrofica, este progresiva si apare mai devreme la barbati decat la femei.

Manifestarile cerebrovasculare rezulta in principal din implicarea multifocala a vaselor mici si pot include tromboza, atacuri ischemice tranzitorii (AIT), ischemia arterei bazilare si anevrism, convulsii, hemiplegie, hemianestezie, afazie, tulburari labirintice sau hemoragie cerebrala franca.

Acumularea progresiva de GL-3 in rinichi interfera cu functia renala si determina aparitia azotemiei si insuficientei renale. In timpul copilariei si adolescentei, in sedimentul urinar pot fi observate proteine, hematii, cilindri si lipide cu aspect caracteristic de “cruce malteza”. Desi proteinuria poate fi depistata precoce, insuficienta renala apare de obicei in decadele 3-5 de viata.

In plus fata de caracteristicile clinice majore descrise mai sus, femeile si barbatii cu fenotipul clasic pot prezenta  manifestari auditive,gastro-intestinale sau pulmonare.

Depunerea de GL-3 in vasele mici intestinale si in ganglionii autonomi poate provoca diaree episodica, greata, varsaturi, balonare, crampe si dureri abdominale si/sau malabsorbtie intestinala.

Au fost raportate de asemenea pierderea auzului de inalta frecventa, tinitus si ameteli cauzate de afectarea nervului cranian VIII.

Depresia, anxietatea, oboseala severa precum si alte manifestari psihosociale duc la inrautatirea calitatii vietii persoanelor afectate.

Moartea survine ca urmare a complicatiilor renale, cardiace si/sau cerebrovasculare1;2;3.

Manifestarile usoare ale persoanelor heterozigote se caracterizeaza prin prezenta opacitatilor corneene si lenticulare specifice (cornea verticillata – 70-90%), acroparesteziilor  (50-90%), angiokeratoamelor (10-50%), care sunt de obicei izolate si rare, precum si a hipohidrozei. In plus purtatorii pot avea dureri abdominale cronice si diaree.

Odata cu inaintarea in varsta, heteroziogotii pot dezvolta hipertrofie ventriculara stanga usoara pana la moderata si boli valvulare. Formele grave de boala includ hipertrofia ventriculara stanga semnificativa, cardiomegalie, ischemie miocardica si infarct, aritmii cardiace, atacuri ischemice tranzitorii si accidente vasculare cerebrale.

La analiza sedimentului urinar putem identifica hematii, leucocite, cilindri granulari si hialini si proteine.

Diagnosticul bolii Fabry

  • La barbati, metoda cea mai eficienta si fiabila de diagnosticare a bolii Fabry este demonstrarea deficitului de α-galactozidaza A (α-Gal A) in plasma, leucocite izolate si/sau cultura de celule.
  • La femei, masurarea activitatii enzimatice este nesigura, desi o activitate scazuta poate fi un indiciu de purtator al bolii1;3. Pentru confirmarea diagnosticului este necesara depistarea mutatiilor genei GLA3

Recomandari pentru determinarea alfa-galactozidazei –  diagnosticul bolii Fabry la barbati4.

Pregatire pacient  à jeun (pe nemancate)4.

Specimen recoltat  sange venos4.

Recipient de recoltare – vacutainer ce contine EDTA ca anticoagulant4.

Volum necesar de proba – aproximativ 6 mL de sange4.

Prelucrare necesara dupa recoltare – proba nu se centrifugheaza si se mentine in conditii ambientale3.

Cauze de respingere a probei  specimen coagulat sau intens hemolizat4.

Stabilitate proba – sangele este stabil 48 ore in conditii ambientale4.

Metoda – fluorimetrica3. Se masoara activitatea enzimei in leucocite. Astfel, se utilizeaza un substrat artificial 4-metilumbeliferil-alfa-D-galactopiranozid; enzima catalizeaza formarea de 4-metilumbeliferil ce este masurat fluorimetric4.

Valori de referinta -14-72.6 nmol/h/mg proteina.

Interpretarea rezultatelor

Deficienta alfa-galactozidazei este element de diagnostic pentru boala Fabry la barbati.

Femeile purtatoare pot avea o activitate enzimatica normala3

Bibliografie

  1. Atul Mehta, Derralynn A Hughes, Fabry Disease, Gene Reviews, 2011, ww.ncbi.nlm.nih.gov. Reference Type: Internet Communication
  2. Boala Fabry, www.boalafabry.ro, Reference Type: Internet Communication
  3. Mayo Clinic. Alpha-Galactosidase, Serum. www.mayomedicallaboratories.com Reference Type: Internet Communication
  4. Laborator Synevo. Referinte specifice tehnologiei de lucru utilizate 2013. Ref Type: Catalog.