Afecţiunea/Maladia Lyme

Boli

Houston NPA

Afecţiunea/Maladia Lyme nu este recunoscută oficial ca endemică, însă răspândirea ei, atât pe glob, cât şi la nivel naţional, este reală (estimare: există aproximativ 8.500 pacienţi cu Lyme în România. Νumai o bună informare asupra simptomelor bolii Lyme, precum şi unele măsuri de prevenţie, ne pot feri de acest pericol extrem.

În România sunt recunoscute deja anumite judeţe cu risc crescut: Cluj, Arad, Sibiu, Neamţ, Botoşani, însă această statistică nu înlătură posibilitatea de a exista şi alte zone semnificative, având în vedere că bacteria Borrelia Burgdorferi (răspunzătoare pentru Lyme) se dezvoltă în regiuni cu multă faună şi destul de împădurite.

Boala/maladia de Lyme, denumită iniţial şi artrita de Lyme sau Borrelioza simptomatică, este o afecţiune cu aspecte semiologice complexe, motiv pentru care intră în aria de preocupare a mai multor specialităţi: boli infecţioase, reumatologie, recuperare medicală, dar şi medicină internă, oltalmologie, psihiatrie sau neurologie (formele cu manifestări neurologice mai severe pot duce la confuzii cu scleroza multiplă). O caracterizare sintetică a maladiei de Lyme este: „o tulburare complexă multisistem, mediată imun, care este infecţioasă la origine şi inflamatorie ca expresie”.

Boala cu 1000 de feţe

Am văzut pe picior o pată mare roşie, cu un cerc albui în interior. Nu am băgat-o în seamă, am crezut că este de la un păianjen sau cine ştie ce urticarie de la mâncare. Apoi am început să resimt oboseală, să transpir mult, să îmi simt capul greu şi să am dureri de spate cumplite. Am fost la medic; am urmat un tratament pentru gripă, dar durerile şi starea generală de rău nu dispăreau, ba chiar s-au amplificat şi au devenit insuportabile. Am fost trimisă de la un doctor la altul – la medicul de familie apoi pe rând la neurolog, la reumatolog, la ortoped, psihiatru, apoi infecţionist… care mai de care îşi dădeau cu părerea, iar eu urmam tratament după tratament, iar simptomele tot le resimţeam.”

Lyme este extrem de parşivă, deoarece simptomele sunt asemănătoare cu multe alte boli precum: gripa, scleroza multiplă, Parkinson, Alzheimer-ul, reumatismul sau alte afecţiuni extrem de grave. Se spune chiar că ar putea „copia“ simptomele a circa 200 de boli. Afecţiunea este relativ greu de diagnosticat şi extrem de dureroasă; pacientul poate fi trimis de la un specialist la altul până îşi pierde răbdarea, renunţă la investigaţii şi cade pradă durerilor şi bolii, atât din punct de vedere fizic, cât şi psihic. Aproape toţi pacienţii susceptibili de Lyme pot beneficia de tratamente psihiatrice pentru boli „închipuite“. Fiecare pacient bolnav de Lyme “trăieşte” boala după propriul tablou de simptome. Există nişte manifestări comune, dar în rest pentru fiecare pacient contează în mod diferit vechimea bolii, numărul de agenţi patogeni care au provocat infecţia, dar şi sistemul imunitar al individului sau tratamentele urmate până la depistarea efective a bolii.

Semnul distinctiv al bolii Lyme este reprezentat de pata roşie circulară în formă de ţintă, cu un cerc interior alb. Deoarece este posibil ca aceasta să dispară la 2-3 zile de la muşcătură, este recomandat să fie fotografiată imediat după identificare. Această imagine, împreună cu un set de analize specific, ajută medicul specialist să stabilească corect diagnosticul.

Lyme nu se transmite de la o persoană la alta, ci numai prin muşcătura căpuşelor şi depinde de expunerea fiecăruia la aceste insecte; copiii şi adulţii care petrec mult timp în aer liber prezintă un risc crescut de a contracta Lyme. De asemenea, câinii şi pisicile care stau în casă şi prin preajma omului, se pot infecta cu bacteria bolii Lyme şi pot transporta capuşe infectate. Veterinarul recomandă metodele prin care se protejează animalul preferat de căpuşe şi, implicit, persoanele dragi de boala Lyme.

Este de preferat să se evite contactul direct cu solul şi iarba fie cea din curte sau din padure. Se recomandă protejarea periodică a animalului de companie (câine sau pisică) prin aplicarea unor soluţii speciale anti-paraziţi externi, precum căpuşele sau puricii.

Din păcate, în România nu există pe piaţă o soluţie pulverizantă contra căpuşelor care poate fi aplicată şi pe haine sau echipamente ca măsură preventivă. Este indicată dezinfectarea curţilor şi grădinilor cu insecticide speciale care pot fi găsite în farmaciile veterinare sau la firmele de dezinsecţie.